Nicolae Petrescu-Redi: „Slavuj iz porodičnog stabla“ („Privighetoarea din arborele genealogic”), transpunere în limba sârbă de Vasa Barbu, prefaţă de Valentin Mic
Cartea de aforisme pentru copii „Privighetoarea din arborele genealogic” a lui Nicolae Petrescu-Redi din România, ediția în limba sârbă – „Slavuj iz porodičnog stabla“ – a văzut lumina tiparului în Biblioteca de Literatură Europeană a Editurii „Alma“ din Belgrad. Această carte de aforisme consacrate copilăriei şi copiilor este un bun exemplu cum niciun fel de graniţe, nici chiar acelea impuse de un virus contagios, nu pot opri cursul firesc al cuvântului scris. Aforismele lui Redi au fost transpuse în limba sârbă de poetul Vasa Barbu, iar prefaţa cărţii o semnează poetul Valentin Mic. Capitolele din carte sunt ilustrate de surorile Mihaela şi Gabriela Arghirescu din România.
Parafrazându-l pe cunoscutul scriitor român George Coșbuc, care a menţionat că „Este foarte greu să scrii pentru copii, chiar pentru că este foarte uşor”, ajungem la concluzia că a scrie aforisme pentru copii este extraordinar de greu, chiar pentru că aceasta este extraordinar de uşor de scris doar unui număr mic de oameni. În cazul domnului Petrescu, care în urma sa are zeci de cărţi de aforisme traduse în mai multe limbi de circulaţie mondială, dar şi după ce i-am citit manuscrisul cărţii de faţă, sunt convins întru totul că a scrie pentru copii prezintă o adevărată plăcere.
Aceasta putem observa imediat după ce citim primele aforisme de la capitolul „Copil – Copilărie”, unde Petrescu afirmă că „Basmul copilăriei pare scris pe al nouălea cer”. Citind în continuare, avem impresia că autorul se afla „pe al nouălea cer” când a scris pentru copii şi despre copii. Datorită aforismelor sale, el se transpune, cât ai clipi din ochi, dintr-o persoană adultă în copil şi invers, lăsând în acel interspaţiu o urmă de neşters în timp.
Cum apreciază Petrescu importanţa pe care o au copilul şi copilăria pentru dezvoltarea omenirii şi a universului, conchidem din următorul aforism: „Dintr-o bucată de cer, Domnul făcut-a Planeta albastră. Apoi a înstelat-o cu ochii copiilor“.
În cel de-al doilea capitol – „Părinţi şi copii”, Nicolae Petrescu-Redi încearcă şi reuşeşte să ilustreze şi să prezinte în mod plastic poate cea mai complicată relaţie dintre fiinţe, relaţia dintre un părinte contemporan şi copiii lui, ea fiind ilustrată şi de următorul aforism: ,,Zâmbetul tatălui mă ajută să devin bărbat; zâmbetul mamei – să rămân copil”.
Este cert că această carte consacrată copilului şi copilăriei nu ar fi completă dacă pe paginile ei ar lipsi bunicii şi bunicile, cărora Redi le-a dedicat următorul capitol.
De asemenea, el nu a uitat nici copiii nefericiţi care, fără voia lor, sunt nevoiţi să aibă o viaţă nedemnă oamenilor, fie ca urmare a războaielor, fie din cauza sărăciei, fie din pricina unor tragedii familiale. Capitolul „Copilărie fără copilărie” abordează partea sumbră a vieţii şi marile traume ale unui număr considerabil de copii din lumea noastră. ,,Ce mulți copii devin orfani pe timp de război; și ce puțini redevin copii pe timp de pace!”, meditează Petrescu în acest capitol, căci, zice el, ,,Războiul bate la uşă, apoi – la porţile orfelinatului”.
Valentin MIC
Traducere în limba română
de Vasa Barbu
Articolul integral îl puteți citi în numărul 32 din 7 august 2021
