Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, fiind sărbătorită și în Biserica Ortodoxă și în Biserica Catolică de toate riturile.
Despre moartea și înălțarea Maicii Domnului cu trupul la cer, nu găsim nimic în Sfânta Scriptură a Noului Testament, singurele detalii aflându-le din Sfânta Tradiție a Bisericii.
Date despre această sărbătoare avem doar din secolul al V-lea, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, de la Calcedon, din anul 451, unde cei 525 de episcopi creștini din lume au aprobat dogma că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de atunci o foarte mare dezvoltare. Patru părinți orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului și Sfântul Ioan Damaschin, tratează și oferă detalii despre această sărbătoare. Mai mult ca sigur că această sărbătoare își are originea în Ierusalim, unde putem vedea și astăzi, mormântul Maicii Domnului şi biserica zidită pe acest mormânt, în apropierea Grădinii Ghetsimani. În spatele mormântului Maicii Domnului, din această biserică, pelerinii se pot închina și se pot ruga înaintea icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de ,,Ierusalimitissa”. Acest eveniment al Adormirii Maicii Domnului, precum şi ridicarea cu trupul la Cer este ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După minunea Învierii, a Înălţării la Cer a Mântuitorului şi după Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, pentru noi și pentru a noastră mântuire. Iată, pe scurt cum a plecat din viața aceasta, Maica Domnului. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece la viaţa veşnică. Deşi Apostolii erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia, au fost aduşi prin puterea lui Dumnezeu, în chip minunat pe nori, la Ierusalim, pentru a fi alături de Maica Domnului şi pentru a-i aşeza trupul în mormânt. Sfântul Ioan Damaschinul scrie că, după ce şi-a luat rămas bun de la toţi cei de faţă, a urmat momentul în care Domnul Însuşi s-a coborât pe pământ pentru a primi în mâinile Sale sufletul mamei Lui. Acest moment cunoaşte o reprezentare iconografică bogată în Biserica Ortodoxă, pentru că în toate icoanele închinate Adormirii Maicii Domnului, însuși Hristos este înfățișat, ținând-o în brațe pe Fecioara Maria, atunci când era mică. Trebuie să înțelegem că iconarii ce au pictat așa icoanele Adormirii, au vrut să ne spună că, Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Tradiția noastră, plină de pioșenie, ne spune că atunci, ea a rostit: „Fiule, în mâinile Tale îmi dau duhul meu” și apoi şi-a dat duhul, ca şi când ar fi adormit. Era o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morţii, de unde şi denumirea sărbătorii.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 33 din 14 august 2021
