E clar: Sfântul Ioan Botezătorul e exemplul ce trebuie urmat de cei ce nu vor să facă compromisuri când e vorba de morală şi, mai ales, de credinţă. Contemporan cu Mântuitorul Iisus Hristos, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul a fost mergător înaintea Domnului şi cel care i-a pregătit calea.
Sfântul Ioan Botezătorul a murit de moarte mucenicească, din cauza fărădelegilor lui Irod Antipa (mort în anul 39), regele ce a fost aprins de patima desfrânării și a luat de nevastă pe soţia fratelui său, Filip. Pentru aceasta, Sfântul Ioan îl mustra adeseori pe rege înaintea tuturor. Irod a poruncit ca proorocul să fie întemniţat, dar nu l-a ucis, pentru că se temea de popor şi chiar lua aminte uneori, la cuvintele lui. Sfântul Ioan a stat mai multe luni în temniţă, în cetatea Maherus de lângă Marea Moartă, până s-a ivit prijejul să fie decapitat. De ziua sa de naştere, Irod a băut mult şi după dansul fiicei Irodiadei, Salomeea, i-a promis acesteia că-i va îndeplini orice dorinţă. Urmând sfatului mamei sale, Salomeea a cerut de la Irod să-i taie capul Sfântului Ioan Botezătorul. Şi astfel, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul a trecut la cele veşnice, la porunca unui rege împătimit şi a unei femei nelegiuite. Comemorarea morţii lui din această lună îmi oferă ocazia să vorbesc despre ceea ce mă frământă de multă vreme: suntem buni creştini – preoţi sau laici – dacă facem compromisuri ? Suntem buni creştini dacă ,,dăm bine” ca imagine înaintea semenilor noştri, oameni şi ei ? Cuvântul sfânt al Bibliei ne spune că Ioan Botezătorul, ,,cel mai mare om născut dintr-o femeie” nu a fost interesat de aşa ceva. Şi a murit pentru adevărul în care a crezut ! I s-a tăiat capul pentru că nu a acceptat desfrâul – chiar dacă era ,,regal” -, că nu a tăcut când alţii-şi ascundeau capul în nisip. A preferat să-şi piardă capul, dar să susţină adevărul, chiar dacă Iosephus Flavius – istoricul – susţine că tetrarhul Galileii, Irod Antipa îl întemniţează de teamă că ,,ar putea îndemna poporul la răzvrătire”. Şi asta îl face nu numai un sfânt al creştinilor de pretutindeni şi dintotdeauna, ci chiar un personaj relativ important chiar și din Coranul Islamic. O tempora…! Cum e cu cei de azi ? Cum se comportă oamenii de azi în situaţiile dificile din viaţă ? Fac compromisuri ? Mai ţin ei la adevărurile de credinţă ? Păi, să vedem ! Cei ce au trăit în vremuri mai de mult apuse, atunci când era vorba de credinţă sau de manifestarea ei în public îşi găseau tot timpul o scuză: …mi-e frică de regimul politic, de oamenii ce te pot ,,turna” şi astfel să-mi pierd locul de muncă. Sau, ,,… nu-mi las copilul la Biserică pentru că organizaţia de pionieri îi interzice.” Vai de sufletul unor asemenea oameni ! Cei ce se formează ca oameni sau trăiesc în această parte binecuvântată a Europei parcă încearcă să recupereze dintr-odată tot timpul pierdut, chiar şi fără cel mai mic discernământ, chiar şi renunţând la buna rânduială, chiar şi făcând compromisuri cu sufletul lor.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 35 din 28 august 2021
