Pe Mirjana am cunoscut-o prin intermediul unor posturi de televiziune, acolo unde de curând a apărut în public cu povestea sa, și care la scurt timp a devenit cunoscută în întreaga țară, fiind o temă tabu, despre care foarte puține femei vorbesc, din teamă, ori pentru că sunt amenințate. Mirjana a avut curajul să își facă povestea cunoscută, iar pentru cititorii Ziarului ,,Libertatea” a acceptat să vorbească în exclusivitate. În continuare redau convorbirea pe care am avut-o cu Mirjana.
Spuneți-mi mai întâi cum l-ați cunoscut pe soțul d-voastră?
Pe soț l-am cunoscut la piscină, apoi am ieșit împreună de câteva ori, pentru a ne cunoaște mai bine.
Cum s-a comportat la început față de d-voastră?
La început s-a comportat ideal, vorbea despre valorile adevărate ale vieții, despre dragoste, familie, despre o viață normal și sănătoasă și m-a cucerit. S-a comportat așa până m-a cucerit. În același timp am fost prinsă în plasă.
Care a fost primul semn că ceva nu este în regulă?
Atunci când a început cu cerințe comice cum ar fi părăsirea facultății, distanțarea de prietene, sub pretextul că nu sunt bune, de ce cafeaua nu este caldă, de ce nu mai este ceva pe lângă cafea, de ce am privit spre altcineva… Am avut o imaginea a bărbatului ideal, astfel că am crezut că problema este la mine și am încercat în toate modurile să îl mulțumesc și să îl cuceresc din nou. Mereu îmi spunea că sunt proastă, nebună, urâtă. Ore întregi povestea cum nu sunt bună, cum nu am nicio calitate, cum că ar trebui să merg la psihiatru, cum părinții mei sunt răi, cum el m-a scăpat de mizerie etc… Aceasta s-a transformat câteodată și în înjurături groaznice, insulte, atacuri… Și totul se termina astfel încât el se supăra și tăcea câteva zile, iar eu trebuia să îmi cer scuze. Într-adevăr îl iubeam, așteptam un copil. Doream un tată pentru copilul meu.
Când ați hotărât să îl părăsiți?
Am hotărât să îl părăsesc după prima consultaţie la al treilea psihiatru, care a spus că eu din punctul de vedere al psihiatrului sunt cu totul în regulă, și că el are o tulburare de personalitate narcisistă. Atunci totul a devenit și mai rău. M-a acuzat pe mine că a primit acest diagnostic. Până atunci, în nicio clipă, nu m-am gândit să îl părăsesc, ci să schimb ceea ce el cerea și să îndur orice este necesar, numai să nu rămână copilul meu fără tată. În această situație nu am avut nicun sprijin. Nimeni nu știa ce se întâmplă. Știind cât este el de puternic, mi-am dat seama că nu am cui să mă adresez.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 37 din 11 septembrie 2021
