Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, numită şi Ziua Crucii, în fiecare an pe 14 septembrie. Aceasta este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. Tot pe 14 septembrie se sărbătoreşte amintirea a două evenimente extrem de importante din istoria Sfintei Cruci:
Aflarea Crucii pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost răstignit şi înălţarea acesteia în faţa poporului de către episcopul Macarie, la 14 septembrie 335.
Aducerea Sfintei Cruci de la păgânii perşi din anul 629, pe vremea împăratului bizantin Heraclius. Acesta a pus-o la mare loc de cinste în Biserica Sfântului Mormânt al Sfintei Cruci din Ierusalim.
În tradiția populară, ziua de 14 septembrie este dedicată culegerii ultimelor plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarbă de năjit, etc.). Este sinonimă cu Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Pământul, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la Ziua Crucii. Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau Calendarul Popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie). La Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt necurate şi aparţin morţilor.
În această zi şerpii, înainte de a se târî spre adăposturile hibernale s-ar aduna în alunişuri unde se încolăcesc unii cu alţi pentru a plămădi piatra nestemată. De acum este interzisă omorârea şarpelui care ieşea întâmplător în drum. De Ziua Crucii se efectuau diferite practici apotropaice şi fertilizatoare în grădini şi livezi, se pomeneau morţii şi li se împărţeau alimente şi vase de ceramică (Moldova, Bucovina). În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cârstovul Viilor, se începea culesul viilor şi bătutul nucilor.
Pe 14 septembrie se ține post aspru. Tradiția spune că în această zi nu e bine să se mănânce usturoi, prune, pește și nuci, dar și alte alimente care seamănă cu o cruce. Cine ține post negru își va vindeca atât trupul cât și sufletul. Cine lucrează va atrage asupra sa primejdii. Pentru belșug și spor, se păstrează în portofel, monede sfințite.
Obiceiuri de Ziua Crucii
14 septembrie este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează aceasta zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor (marchează începutul culegerii viilor) şi Ziua Şarpelui (se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până la primăvară).
Există superstiţia numită strugurele lui Dumnezeu; se zice că ultimul butuc de vie nu se culege, strugurii fiind lăsaţi că ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului.
Alte tradiţii spun că de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac, care sunt duse, împreună cu flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Ele se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
Tot pe 14 septembrie, în Bucovina se făceau acte ritualice pentru fertilizare. Oamenii atârnau în ramurile pomilor fără rod cruci de busuioc sfinţit, pentru o recoltă bogată în toamna viitoare.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 37 din 11 septembrie 2021
