La 1 septembrie, începe anul nou bisericesc, astfel că această lună nu înseamnă doar începutul toamnei, ci un moment de tranziție. În septembrie se sfârşeşte pulsul viu al naturii şi începe timpul răcoros, ploios, care urâţeşte natura. În satele unde se păstrează tradiția din moși-strămoși, septembrie e hotarul dintre moarte și renaștere, pentru că închide un ciclu și deschide drumul pregătirilor pentru o nouă viață.
În folclor, lui septembrie i se mai spune şi Viniceriu, fiind luna strugurilor, când se culeg poamele şi se pregătesc gropile pentru altoi. Poate de aceea au şi împărţit străbunii luna aceasta în 4 perioade distincte: Săptămâna Sântămăriei Mici, Săptămâna Strugurilor, Săptămâna Averii şi Săptămâna lui Mioi.
Septembrie dă și semne despre vremea viitoare, și anume:
dacă luna asta tună, în Faur va fi zăpadă mare şi an mănos;
dacă e cald, Brumărel va fi rece şi umed;
dacă rândunelele pleacă devreme, iarna va veni repede, la fel şi dacă pică acum ghindele;
dacă înfloresc scaieţii în această lună, toamna va fi frumoasă, iar vântul din septembrie e aducător de belşug;
Se crede că dacă plouă în dimineaţa de 1 septembrie, anul următor va fi o primăvara ploioasă, iar dacă-i soare la amiază, va urma un an secetos; vremea posomorâtă anunță o toamnă rea, iar tunetele, o toamnă lungă.
În septembrie încep să scadă zilele – după echinocțiului de toamnă, care are loc pe 23 ale lunii, orele cu lumină încep să se împuțineze, apogeul fiind atins pe 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă. Atunci, procesul începe să se inverseze.
Ce reprezintă motivele populare de pe costumele tradiționale românești
Costumele populare, lucrate cu atâta pricepere și dăruire de bunicele și străbunicele noastre își au o istorie a lor. Fiecare regiune își are propria personalitate și reprezintă o lume care, din păcate este pe cale de dispariție. Pentru a fi înțelese mai bine, aceste motive se pot clasifica în câteva categorii:
simboluri abstracte: forme de ființă omenească, motive cu animale sau cosmice,
simboluri vegetale (fructe, flori, frunze, plante) și
simboluri abstracte sau geometrice.
Elementele care alcătuiesc simbolurile cosmice sunt: fulgerul, soarele sau flori de floarea soarelui, stele, luna, etc. Toate aceste semne sunt menite să păstreze legătura cu sacrul, cu divinitatea. Soarele reprezintă căldura, energia vieții și se găsește frecvent alături de cercuri care reprezintă ciclul anotimpurilor sau roata destinului.
Elementele antropomorfe sau cu ființă omenească: părți ale corpului omenesc (ochiul este foarte des întâlnit, ca simbol al siguranței) sau siluete de femei. Motivele cu animale sunt menite să redea bogăția și tradiția anumitor zone geografice și etnologice. Cele mai întâlnire sunt: coarnele berbecului, fruntea boului, porumbel, cocorul sau rândunica.
Simbolurile vegetale sunt cele mai des întâlnite. Copacul reprezintă înțelepciune și simbol puternic al reînvierii. La satele de la câmpie și șes apar elemente legate de recoltă, bogate în culori galben arămii, în regiunile de la munte motivele vegetale sunt reprezentate de ace de brad sau conuri. Cele mai des întâlnite simboluri sunt: floarea de cireș, mărul, lalea, trandafir, strugure, ghindă, spicul de grâu sau știuletele de porumb.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 18 septembrie 2021
