Parcul Național Tara, unul dintre cele mai atractive peisaje din Serbia, cu un punct de observație unic în Europa și în lume, cuprinde cea mai mare parte a masivului muntos Tara. Acesta aparține lanțului montan Vlaške planine.
Muntele Tara se întinde spre valea canionului Drina cu secțiuni puternice de calcar de peste 1.000 m înălțime. Este împrejmuit de canioanele Rača, Brusnica și Derventa care se remarcă prin frumusețe și sălbăticie. O atracție aparte sunt cascadele Mali și Veliki skakavac.
Parcul Național Tara se află la 30 km distanță de orașul Užice și constituie una dintre cele mai frumoase zone protejate din Europa. Suprafața sa de cca 19 000 ha cuprinde munții Tara (1544 m), Zvijezda (1673 m) și cheile spectaculoase ale râului Drina. Statutul său a fost hotărât în anul 1981, în vederea ocrotirii pădurilor seculare. În anul 2002 Parcul Național Tara a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial U.N.E.S.C.O.
Chiar dacă altitudinile nu depășesc 1700 m, peisajele sunt fascinante, cu scăderi bruște ale înălțimii. Cel mai bun exemplu îl oferă cheile râului Drina, ale căror altitudini scad de la circa 1000 m la doar 250 m. Cel mai înalt platou este situat la 1080 m și se numește Mitrovac. De aici turiștii au vizibilitate în vestul Serbiei până departe, spre Bosnia. Carstul Predov este considerat inima zonei protejate și adăpostește numeroase piscuri golașe, cascade și peșteri formate în calcar.
Bogăția florei și a faunei
În Parcul Național Tara există peste 1000 de specii de plante concentrate pe văi și în sectoarele de îngustare a terenului, acolo unde umiditatea a fost mai ridicată. De asemenea, până în prezent au fost înregistrate cca 100 specii de păsări dintre care cele mai importante sunt: vulturul auriu, vulturul pleșuv și șoimul. Dintre cele 24 specii de mamifere 17 sunt protejate prin lege, fiind întâlnite extrem de rar în mediul natural. Animale sălbatice deosebit de atractive sunt: ursul brun, capra neagră de munte și pisica sălbatică.
Toate aceste rarități ale florei și faunei sunt cu atât mai interesante cu cât în unele zone ale parcului au fost descoperite urme aparținând culturilor preisorice, antice, romane și chiar bizantine. Prin aceasta, Parcul Național Tara reușește să valorifice o dublă vocație: pe aceea de spațiu natural ocrotit și pe cea de destinație turistică ce are ofertă culturală bogată.
Molidul lui Pančić
Acest arbore este un conifer specific doar acestei zone. A fost găsit și descris de Josif Pančić. În această locație a reușit să supraviețuiască ultimei epoci glaciare. Prin urmare, este considerată o fosilă vie a florei europene și balcanice și, cu siguranță, un arbore distinct, considerat monument al naturii.
Pe muntele Tara se mai găsesc: bradul, molidul, pinul alb și cel negru…Aici există și foioase precum: aspinul, arțarul, mesteacănul sau fagul. Se evidențiază și alunul de urs, platanul, bujorul, feriga…
În pădurile de foioase există peste 250 de specii de ciuperci dintre care trei sunt otrăvitoare, iar una dintre ele, mugurele verde, este cea mai periculoasă ciupercă din Europa.
În Parcul Național Tara trăiește lăcusta locală endemică (pentru care această zonă este singurul habitat). Aici există și alte 11 specii de reptile, 19 specii de pești și 12 amfibieni, dar și 140 de specii de păsări, precum sunt bufnița de Ural, păducelul, ciocănitoarea de munte și o sumedenie de insecte mici.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 20 noiembrie 2021