Hora satului sau ,,jocul” nostru care se organiza duminica după-masă sau de sărbători, are o tradiție care se pierde în negura vremurilor. Nu se știe când s-a organizat prima dată, dar se știe că această tradiție s-a păstrat până undeva în jurul anului 1970, ca sporadic să se mai organizeze, și apoi, odată cu deschiderea discotecilor, să se piardă.
Cu toate că s-a pierdut tradiția de a se organiza ,,jocul” în toată duminica, un frumos ,,Joc” a fost organizat în fața bisericii, în stradă pe asfalt, pe 18 august 1966, cu ocazia jubileului de 100 de ani ai bisericii, iar altul de Paștele anului 1998.
Trebuie menționat că la început ,,jocul” se organiza în curtea bisericii, ca apoi, undeva din deceniu șase al secolului trecut, să se organizeze la Căminul Cultural. Pe timp prielnic afară, iar pe timp neprielnic sau iarna în sala Căminului. La joc venea lume multă, tineri și bătrâni, dar și copii. În joc se prindeau de obicei tinerii căsătoriți sau care s-au prins în joc, dar mai jucau și alții mai puțin tineri, mai ales la sărbători. Se juca la mijloc, iar pe margini erau spectatorii. De o parte bărbații, și de alta femeile. La început toți erau în portul nostru românesc care cu timpul s-a pierdut.
Se jucau: ardelene, de doi, învârtite (crișăneasca, cum se spune la noi), hora mare, hora Sinai, sârba, d-a furate și alte dansuri populare românești, dar se mai dansa și câte un vals sau alte dansuri moderne. Până erau nemți în sat se mai prindea în joc și câte un neamț, iar mai târziu și câte un sârb. Este interesant că la sârbii din sat a rămas termilogia românească de ,,Joc”.
La ,,Joc” cântau tarafurile de muzicanți sau fanfara. A rămas în amintire cu strigăturile sale la ,,joc” cunoscutul Iosif Bolgea-Moș Ceapă.
Iancu MURĂRESCU
Articolul integral îl puteți citi în numărul 49 din 4 decembrie 2021
