A sosit perioada mult aşteptată a anului. Doar la Crăciun, cea mai rece zi din an se poate transforma în cea mai călduroasă, deoarece căldura sufletească este cea care ne încălzește.
Împodobim bradul, așteptăm colindătorii cu un pahar de vin fiert cu scorțișoară, ascultăm până la nesfârșit faimoasa melodie „Jingle bells” şi vizionăm filmele preferate de Crăciun, deşi conținutul îl știm deja pe de rost. Suntem cu familia și facem aceleași lucruri în fiecare an. Visăm să avem o zi de Crăciun magică. În aceste clipe, nici prin gând nu ne trece că în provincia finlandeză Laponia spiritul Crăciunului este prezent în fiecare zi. Oare ce se petrece acum, acolo departe? Împarte oare Moș Crăciun cadourile, tras cu sania de către renii săi?
Poveștile despre Moș Crăciun nu sunt ireale în cazul în care ştii cât de fermecătoare este Laponia. Dacă ai avut norocul să cunoşti acest loc feeric, nimeni nu îți mai poate spune că Moș Crăciun nu există. Seara de Ajun este o ocazie ideală să lăsăm imaginația să acţioneze. În aceste clipe magice, în gânduri îmi vine locul din apropierea satului lui Moș Crăciun, cunoscut sub denumirea de „Santa Claus Village”.
Case din lemn acoperite cu un strat gros de zăpadă, reni cu sanii și hasky sunt doar unele dintre minunăţiile Laponiei. Scârțâitul zăpezii sub ghete, în timp ce parcurg drumul spre casa lui Moș Crăciun, devine unul dintre cele mai încântătoare sunete pe care le-am auzit vreodată. Nu mai e mult până la casa unde se naște magia. Aceasta se află în inima pădurii care înconjoară satul. E frig, dar din interior mă încălzește bucuria. Îmi închipui cuptorul din casa lui Moș Crăciun.
Din gând mă trezește mersul renilor și sunetul produs de sanie. Asemenea reni puteam doar să-mi închipui. Coarnele lor mari și ramificate, ochii blânzi și frânghiile de culoare roșie mă fac să mă opresc puțin din drum. În acel moment îl zăresc pe el. Ce coincidență că l-am întâlnit chiar pe Moș Crăciun! Trece pe lângă mine, îmi zâmbeşte și mă salută făcându-mi un semn cu mâna, așa cum doar el știe.
Se oprește în fața casei. Se pare că a mers să ia bradul de Crăciun.
Doar câteva minute mă despart de momentul în care voi trece pragul casei faimoase.
Ziua de Ajun în Ţara lui Moş Crăciun
Apropiindu-mă de casa decorată cu becuri, privesc pe geam. Îl văd pe Moșul pregătindu-se să împodobească bradul. Mă îndrept spre ușă şi îmi încrucișez privirea cu un ren care parcă îmi urează bun venit.
„Bună seara lui Ajun, Moșule! Aveți nevoie de ajutor?” – întreb. Moșul, zâmbind, mă poftește înăuntru. Mă întreabă de unde vin și ce mă aduce în acest sat, unde doar cei cu blană groasă se plimbă la aceste ore. Îi răspund că sunt din Serbia și că am venit să cunosc obieciurile de sărbători din Ţara lui Moș Crăciun. Privirea mi-o captează drapelele de culoare roșie, scaunul din lemn cu spate înalt și măsuța din lemn pe care se află o cană goală. Probabil că Moşul a lăsat-o la repezeală înainte să plece, după ce a savurat o băutură caldă. În spatele ei zăresc cuptorul cald. Într-un colț se află masa de lucru. Este plină de hârtii. Uitându-mă mai atent, îmi dau seama că acestea sunt scrisori cu timbre din diverse țări. Cealaltă parte a camerei este plină de cadouri de Crăciun. „Pe toate le veți împărți în seara aceasta?”- întreb curioasă.
Sanela CRĂINEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 25 decembrie 2021– 1 ianuarie 2022
