Trăim în epoca senzaţionalismului şi a exhibiţionismului, într-o vreme în care, fără cea mică mustrare de conştiinţă, se creează neadevăruri, iar adevărurile sunt alterate cu scopul de a atrage atenţia cu orice preţ, fără a se ţine cont dacă acest lucru dăunează unui singur om sau unei întregi comunităţi.
Zilele acestea, ,,Nunta neagră”, un thriller psihologic care se difuzează în zilele de sâmbătă şi duminică pe canalul RTS, a stârnit o atenţie enormă din partea publicului nostru şi a polarizat spectatorii.
Se impune întrebarea ce a stârnit o atenţie mediatică atât de mare?
Din păcate, este vorba despre scene bizare în care sunt reprezentate obiceiuri ce nu există ori sunt plasate într-un alt context şi scene lascive cu orgii. În acest caz, pe noi ne interesează momentele din film care se referă la obiceiurile românilor din Serbia de Est şi care, după cum deja am spus, nu există, dar li se atribuie în mod deliberat ori sunt alterate în aşa măsură încât se îndepărtează de ceea ce le face autentice. Pe lângă ,,obiceiurile” de nuntă neagră, în serial sunt reprezentante producţia ritualică de lumânări ale raiului şi actul comunicării cu morţii în stare de conştiinţă modificată pe care le săvârşeşte actriţa Ljiljana Blagojević, în rolul vrăjitoarei Mikula.
Cum s-a creat atâta agitaţie în ceea ce priveşte sistemul magic la românii din Timoc (,,vlaška magija“)?
De aproape un secol şi jumătate, în Serbia există o practică continuă ca presa şi alte forme de mass-media să publice, în manieră senzanţionalistă, informaţii despre obiceiurile şi credinţele românilor din Serbia de Est care nu există ori sunt reprezentate într-un mod bizar şi degradant ce se mărgineşte cu maliţiozitatea şi este contrar multor coduri morale. Cultura tradiţională a acestei minorităţi naţionale are caracteristici ce o fac atipică şi o deosebesc de culturile popoarelor învecinate. Anume, românii din Serbia de Est se află pe un spaţiu care a fost impus ca un cui între spaţiul etnic şi cultural sârbesc şi cel bulgar. După eliberarea de sub turci şi extinderea teritorială a Serbiei spre est şi a Bulgariei spre nord-vest (teritorii ale regiunilor Podunavlje şi Timoc de astăzi), ambele popoare care au constituit statul întâlnesc populaţie care comunică într-o altă limbă, are un mod diferit de viaţă, obiceiuri şi cultură tradiţională. Acest lucru a trezit emoţie dublă, atitudine şi raport al ambelor state faţă de populaţia românească din Serbia de Est, adică din Bulgaria de Nord-Vest. Este vorba despre lipsă de încredere, chiar şi de teamă, pe de o parte, dar şi de necesitatea reducerii numerice a cele mai numeroase minorităţi naţionale prin procesul de asimilare. În acest proiect de stat au fost incluse, fără ezitare, patru instituţii de stat: învăţământul, biserica, poliţia şi armata. Adăugăm acestui şir şi mass-media, care rareori a scris lucruri afirmative despre românii din Serbia de Est, creând în acest context o imagine de ansamblu şi stereotipuri la poporul majoritar. Un astfel de tratament şi campania care durează de un secol şi jumătate au dus la distrucţia mărcilor identitare şi a conştiinţei în ceea ce priveşte apartenenţa aşa-numiţilor vlahi la entitatea etnică şi culturală românească.
Dr Dragan M. Stojanjelović
Articolul integral îl puteți citi în numărul 4 din 22 ianuarie 2022
