Trecerea de la un an la altul a fost și este un eveniment semnificativ. Strămoșii noștri, deși nu cunoşteau calculul calendaristic al timpului, au acordat mare importanță sfârșitului unui an și începutul altui an.
Schimbarea naturii i-a determinat să recurgă la propria schimbare, dar și adaptarea la noi condiții.
Au trăit în armonie cu natura. Pentru vechile noastre obiceiuri, acestea nu erau doar ritualuri și nici credințe, ci toate acestea – armonizate cu acțiunile lor – era modul lor de viață.
Sfârșitul unei etape, al unui an, duce la un nou început și începe cu nașterea. De aceea, Crăciunul este cea mai veselă sărbătoare, pentru că este plină de speranță, dorință și credință ca noul ciclu de viață să fi mai bun decât cel anterior.
Noaptea dinaintea Crăciunului, Ajunul Crăciunului, este plină de evenimente.
Unul dintre evenimentele care au avut loc doar în unele locuri din satele Homolja sunt „Joimerica”.
Tinerii și persoanele în vârstă se deghizau în Ajunul Crăciunului, îmbrăcau haine vechi, rupte, largi și strigau prin sat.
Unul dintre obiceiuri este să atârnați obiecte de artizanat realizate de fete și femei pe ușă, pe verandă, pentru a demonstra că au fost harnice în anul precedent.
Aceasta fiind de asemenea, și o reclamă bună pentru o fată care este în pragul căsătoriei. Bătrâna Jordanka (născută în satul Radenka, Comuna Kučevo) încă își mai amintește de aceste evenimente.
După cum spune ea, acest obicei de a colinda de la casă la casă a fost o modalitate bună de a face fetele să croșteze și să se ocupe de lucruri manuale în timpul anului.
Au fost intimidate de faptul că le vor arunca cu forța mâinile în foc dacă nu pregătesc aceste lucruri și nu le atârnă pe verandă.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 16 ianuarie 2021
