În ziua a doua a lunii februarie, la 40 de zile de la Crăciun, se sărbătorește Întâmpinarea Domnului, Stretenia sau Ziua Ursului. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. În această zi Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului.
Despre această sărbătoare, prof. univ. dr. Ion Ghinoiu, personalitate marcantă a etnologiei românești contemporane, consemnează: „Ziua Ursului a fost sărbătorită de majoritatea popoarelor europene la aceeași dată. Ursul a avut un rol calendaristic deosebit la populațiile nordice care l-au asimilat cu Luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii și reapare primăvara. Schimbarea anotimpurilor indicată de urs prin dispariție iarna și apariția lui bruscă primăvara a reprezentat probabil motivul pentru care acesta se număra printre animalele-oracol, de prevedere și orientare în timp” („Sărbători și obiceiuri românești”, 2002, Editura „Elion”, București).
În credința poporului român se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Schimbarea timpului determinată de apariția ursului este o credință întâlnită în întreg spațiul balcanic, în nordul Europei și în unele zone din America. Se spune că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și îşi priveşte umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi îşi vede de treburi prin pădure. De aceea, pentru a-l îmblânzi, oamenii pun, pe potecile unde obișnuiesc să treacă urșii, bucăți de carne sau vase cu miere. Dacă timpul este frumos, cu soare şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârşitul iernii, aşa cum şi Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.
Ziua Ursului este cunoscută şi ca Martinul cel Mare și în această zi, drept confirmare a caracterului său divin, ursului nu i se spune pe nume, ci se vorbeşte despre el, cu respect, folosind denumiri precum “Moş Martin“ sau “’ăl Bătrân“, „ăl Mare” sau „Martin”.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 6 februarie 2021
