În anturajul nostru se găsesc tot felul de indivizi. Aşa e mama natură. A înzestrat planeta cu tot felul de dobitoace. Specii diferite, năravuri diversificate şi păreri care mai de care, care oferă coloritul cotidian pe care îl vedem pe micile ecrane, în pagini de presă, dar şi în buzunarele oamenilor. Totuşi unele fenomene şi momente din vieţile noastre sunt ireversibile, se manifestă o singură dată, aduc câte o idee dar mai şi duc pe calea rezidurilor istorice unele păreri, atitudini, decizii aberante şi alte mizerii.
Până la urmă, noi oamenii, suntem tot nişte animale. Numai că ne putem manifesta în diferite organizaţii neguvernamentale sau de stat precum într-o grădină zoologică, care are specii exotice, fiecare dând dovadă de originalitate, fiecare individ fiind specific prin năravul, modul în care se hrăneşte, trăieşte şi sfinţeşte locul. Dar, pe de altă parte sunt colectivităţi care preferă să fie doar un coteţ de găinuţe care ciocănesc câte ceva mâncare, caută viermi prin fundul curţii şi ridică coada în aşteptarea cocoşilor. Numai că nu vine mereu acelaşi cocoş. Aceştia sunt schimbători, mandatul de cocoşire fiind limitat în timp. Uneori chiar scurtat de gospodarul suprem care din când în când mai are poftă de o supă de cocoş, prilej cu care îl sacrifică, mâncând la masa de duminică până şi creasta acestuia. Dar găinuţelor din coteţ nu le pasă de aceasta. Rostul lor e să mai lase câte vreun ou în cuib după care cotcodăcesc de parcă ar fi inventat vaccinul anti-covid şi să ridice coada aşteptând protagonistul care urmează.
Totuşi, în ecosistemul nostru mai apar şi alte schimbări. Unele specii se înmulţesc, altele dispar, este ceva firesc şi natural în toată povestea. Nu toate fenomenele naturii pot fi explicate, dar aceasta nu înseamnă că ele nu se manifestă. Spre exemplu recent am aflat că este posibil să plece şobolanul, dar asta nu conteză prea mult pentru că nu se schimbă nimic. Este precum în acel cântec „vin ai noştrii, pleacă ai noştrii / noi rămânem tot ca proştii”. Este adevărat pentru că dacă pleacă şobolanul vine bivolul, care până la urmă este tot un fel de bou. Dar cui îi mai pasă? Poate şoriceilor care s-au adunat pe lângă şobolan prezentându-se drept pui ai acestuia. Ei vor fi debusolaţi pentru că va fi mai greu să se declare viţei.
E important numai ca boul să ne ajute să scăpăm de liliacul care a paralizat întreaga omenire prin virusul transmis. Liliacul este periculos, celelalte animăluţe din ecosistem nu s-au dovedit atât de periculoase pentru sănătatea şi existenţa fizică a vietăţilor. Ele reuşesc doar cu răşchiatul coteţului, împroșcarea curţii cu fecale şi producerea de mizerii la orice pas. Ele nu au conştinţă, valori morale, sistem de valori, reguli de funcţionare în comunitate. De aceea uneori se mai bat cocoşii, dar de obicei există unul principal care este regele curţii şi guvernatorul coteţului.
Mircea LELEA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 13 februarie 2021
