Orașul Zrenianin poartă pe bună dreptate epitetul de oraș al podurilor, deoarece peste râul Bega, în toate părțile urbei, există zece punți.
Zrenianin, un centru politic, economic, cultural și sportiv, este cel mai mare oraș din partea sârbească a Banatului. Are aproximativ 140.000 de locuitori aparținători a peste 20 de națiuni.
Zrenianin se poate lăuda cu o tradiție de aproape șapte secole, fiind amintit pentru prima dată în scrierile din 1326 ca o așezare cu numele Becicherec.
Râul Bega curge prin Zrenianin pe o lungime de aproximativ 13 kilometri. Cursul râului prin oraș este în continuă schimbare. Aceste schimbări le-au făcut natura și, mai ales, oamenii. Secole la rând populația s-a alimentat cu apa begheiană care a fost distribuită în orașul întreg.
Puntea din Becicherec
Istoricii spun că la mijlocul secolului al XV-lea existau două poduri peste râul Bega. Pe planurile orașului din 1760 și 1793 a fost desenat Marele Pod de Lemn, în locul căruia, în 1904, a fost construit celebrul pod de fier. Se spune că acest pod a fost proiectat în studiourile celebrului Gustave Eiffel. Este vorba despre faimosul pod numit Puntea din Becicherec peste care calcă ,,patru cai grași” („Četir’ konja debela”) din cântecul omonim. Din păcate, acest simbol al orașului a fost demontat din cauza unor reglementări pe râul Bega în 1969. A fost înlocuit cu un pod pietonal din beton care astăzi este parte integrantă din zona pietonală dintre strada centrală și două piețe ale orașului – Piața dr. Zoran Đinđić și Piața Cerealelor.
Există multe povești despre acest pod, începând de la faptul că ar fi fost construit personal de marele Gustave Eiffel până la modul în care a fost proiectat în unul din studiourile sale din Budapesta. Cert este că unele părți ale podului au fost turnate în fabrica de fier a căii ferate din orașul român Reșița. În toamna anului 1904 părțile au fost aduse din România cu vapoarele pe Bega, până la locul în care au fost instalate. Podul a supraviețuit războaielor și a devenit simbolul orașului Zrenianin, dar soarta rea i-a venit în 1969. Autoritățile municipale de la vremea aceea au hotărât să demoleze podul vechi pentru a-l înlocui cu altul mai modern. Muncitorii au demontat podul care a fost vândut ca fier vechi, iar podul a fost înlocuit în scurt timp cu altul nou, modern, din beton.
Podul cel Mic
Podul cel Mic este cel mai vechi pod funcțional, construit în 1904 pe locul unui pod de lemn. Leagă centrul orașului Zrenianin cu partea orașului numită Mica Americă.
Șase decenii acest pod și Marele Pod de Fier au format o legătură între părțile orașului aflate pe malurile opuse ale Begăi. Numele original al podului a fost Franz Josefs Brücke sau Ferecz Jozesef hid. Pentru locuitorii orașului de pe Bega a rămas, pur și simplu, Podul cel Mic. Împrejurimile sale formează cel mai interesant întreg arhitectural al orașului vechi.
Podul a rămas fără râu la mijlocul anilor optzeci. Prin divizarea Begăi aici a fost creat un lac, dar podul nu și-a pierdut însemnătatea. Încă reprezintă unul dintre simbolurile Zrenianinului.
Fiecare pod își are frumusețea și povestea sa
Podul din strada Principova este cel mai tânăr pod al orașului. A fost deschis traficului în 1992, când s-a format o nouă rută. Acest pod din beton armat leagă părțile orașului Šumica și Dolja.
Podul magistral de lângă Poliție este cel mai mare pod din oraș de pe cursul întreg al râului Bega. A fost construit în 1965. Lățimea podului este de 18 metri, iar patru benzi de circulație pe acest pod reprezintă o parte a drumului principal Belgrad – Kikinda care traversează orașul Zrenianin. Totodată, acesta este podul cu cel mai intens trafic din oraș.
Florin RAȘA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 14 din 3 aprilie 2021
