Viaţa copiilor are cea mai mare prioritate

Cel mai mare fapt bun pe care îl putem face este să salvăm viaţa cuiva. Adăpostirea nou-născuţilor abandonaţi sau copiilor orfani oferindu-le o viaţă plină de iubire şi îngrijire sinceră se poate considera fiind una dintre cele mai generoase modalităţi de a salva viaţa cuiva.

În România, sub acoperişul Asociaţiei Pro Vita din Valea Plopului, trăieşte o familie cu aproximativ 300 copii. Părintele Nicolae Tănase de la Asociaţia Pro Vita sprijină ideea că cel mai important fapt de salvat este viaţa. După Revoluţia din decembrie 1989, un articol a eliminat orice restricţie privind avortul la cerere până la trei luni, iar părintele Nicolae Tănase, fiind împotriva avortului, a încercat să prevină avorturile și să salveze copiii, oferindu-le adăpost. De atunci a început lupta lui pentru viața copiilor care continuă și în zilele de azi. Drept urmare, Asociaţia Pro Vita este cunoscută ca fiind un loc care oferă adăpost copiilor abandonaţi la naştere, orfanilor, mamelor aflate într-o criză de sarcină sau orice altă dificultate, astfel încât să poată să nască și să îngrijească copilul sau altor persoane aflate în dificultate.


A hrăni, a îmbrăca, a educa și a oferi asistență medicală la aproape 300 de copii nu este uşor. De aceea, Asociaţia Pro Vita are nevoie de ajutorul tuturor oamenilor buni care le pot ușura în orice fel lupta lor pentru viaţă.
O mână de ajutor le-a oferit și Capela Ortodoxă Română din Panciova. Preotul Vasilică Iancu, de la parohia din Cuvin care de Buna Vestire a ţinut Sfânta Liturghie la Capela Ortodoxă Română din Panciova, la rugăciunea parohului ei Mircea Munteanu, ne spune că în România există multe biserici şi mănăstiri ştiute care se ocupă cu îngrijirea copiilor, dar şi mai multe neştiute.


„Pe părintele Tănase l-am cunoscut pentru că presa a încercat să-l facă remarcat, datorită faptului că ceea ce face el puţină lume face. În România sunt multe asociaţii care ajută copiii lăsaţi de mamele lor, pe cei năpăstuiţi, lăsaţi în voia sorții, dar se ocupă şi de cei vârstnici şi bolnavi, fără să ştie nimeni. La Valea Plopului este un fenomen aparte, pentru că acolo se adăpostesc copiii pe care mamele lor nu au dorit să-i aibă. Părintele Tănase a reuşit să-i aducă pe aceşti copii la mănăstirea sa şi să aibă grijă de ei, precum ar fi tata şi mama lor.”

Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 15 din 10 aprilie 2021