Un concurs, două concursuri … imagini cu fetițe zâmbitoare îmbrăcate în costume populare românești îmi luminează viața. Asa a ajuns ele în viața mea, o mama frumoasă, o româncă deșteaptă școlită în România, cu patru copii, trei fete și un băiat.
Școlită în România, Sofia Chisarau, s-a născut într-o familie harnică de români, din Petrovasâ în 30 martie 1981, o fată între doi frați fericiți, fără griji. „Am avut o copilărie fericită”, ne scrie Sofia: „alergam de dimineața până seara cu copiii din stradă la joacă și toți ne înțelegeam bine.”
Școala elementară a făcut-o în limba română în satul natal, o perioadă fericită cu multe serbări școlare, cu concursuri și cu bucurii.
O etapă, mult mai frumoasă în viața ei, avea să urmeze din 1996, când s-a înscris la Vârșet la Liceul „Borislav Petrov- Braca”, secția română.
Un profesor de limba română i-a modelat aptitudinile și dragostea față de cultură: profesorul Ion Berlovan.
Ca membră activă în Cenaclul „Tinerele Condeie”, Sofia Chisarau se remarcă prin lucrări originale, concursuri si se bucură de toate oportunitățile, face parte din echipa de dansuri i din orchestră, asa cum îi stă bine unei bănățence.
Ani frumoși, fără griji, doar bucurii și vise adolescentine.
Nu renunță nici la activitățile artistice din satul natal; în vacanțe și în zilele libere activează la Căminul Cultural „Ion Durain” din Petrovasâla, mai ales la echipa de dansuri prezentă la Festivalurile din Voivodina. Păstrează în suflet orașul Timișoara pe care l-a văzut cu ocazia „Festivalului inimilor” unde au primit premii.
Un premiu este cel mai valoros! Premiul de debutant la teatru, pentru rolul „Solomiei”, din piesa de teatru „Goscii de la oraș”, regizată de Dimitrie Miclea și prezentată în cadrul „Zilelor de teatru”, în 1999.
Apoi cerul a căzut peste ea … a plecat prea devreme în altă lume tatăl ei, cunosc sentimentul cumplit. Are și Sofia, în poze, acea tristețe, pe care am purtat-o în mine toată viața.
Moartea tatălui „a fost un șoc extrem pentru familia mea, mai ales pentru mine ca adolescent.”
Sofia a frecventat cursurile Universității de Vest din Timișoara la Facultatea de Sociologie și Psihologie, dar moartea bunicului în timpul studenției și din alte motive obiective au împiedecat- o să-și ia licența. Iubește România, vorbește însuflețită despre prietenii ei, despre rudele ei și așteaptă să revină în locurile dragi.
În 2006 viața i s-a schimbat, atunci și-a cunoscut viitorul soț și, ne scrie Sofia, „de la prima întâlnire ambii am știut că suntem meniți unul celuilat.”
Maria RADU NOVAC
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 17 aprilie 2021
