La Editura ,,Štrik“ a apărut traducerea romanului ,,Lizoanca la 11 ani” a scriitoarei contemporane române Doina Ruști, cu titlul ,,Lizuška, 11 godina”.
Аutoarea descrie la modul foarte deschis viața copilului dintr-un sat din România. ,,Este vorba despre minorii care din neglijența societății, a școlii, chiar și a părinților înșiși sunt obligați să își poartă singuri de grijă. Să fie vorba de grijă? Poate oare un copil de 11 ani, câți are personajul principal, Lizoanca, să își poartă singur de grijă? – se întreabă traducătoarea romanului Daniela Popov și adaugă: ,,Deși civilizația umană din secolul XXI a avansat din punct de vedere tehnic-tehnologic și în orice alt sens până la limita unei înalte comodități, în goana după o viață mai bună este uitată una dintre cele mai importante părți ale societății, copilul. Nu se mai spune că lumea rămâne pe seama celor mai tineri, pentru că în viața omului contemporan prioritățile sunt cu totul altele. Componenta de bază morală a societății, pare-se, e totul schimbată și copiii nu mai constituie o prioritate. Într-un astfel de mediu, în care pe copii i-au neglijat și i-au abandonat chiar și cei mai apropiați – părinții, rudele, dar și școala, precum și toată societatea în care izbucnește flacăra violenței, locul lor mic sub soare îl caută aceste ființe fragile. În această carte, eroina principală, Lizoanca, din cauza situației dezastruoase în familie, pleacă în stradă. Când zic situații dezastruoase în familie, deschid încă o ușă a infernului pe care scrie: abuzul de copii, violența în familie, bătăi, vânătăi, umilirea atât a copiilor, cât și a femeilor”.
Daniela Popov adaugă că se deschide încă o ușă: ,,Pedofilia… Care dintre aceste boli ale societății este mai teribilă? Are cineva răspuns? Tatăl alcoolic, mama cu spiritul frânt, aproape impersonală, ca și bunica, ea însăși victimă a pedofiliei, sunt un mediu nesănătos pentru fetiță. Dar ea nu este singura. Pe stradă sunt și copiii ai căror părinți au fost nevoiți să caute servici în străinătate sau nu mai sunt vii, ori, pur și simplu, nu le pasă”.
,,Acesta este încă un roman în care se vorbește cu voce tare și la modul foarte explicit despre nevoia să schimbăm societatea, să dăm șansă vieții, să deschidem ușa către un viitor mai sănătos. Povestea șocantă și dură despre copiii care în fiecare zi pierd câte o parte din copilăria lor, precum și despre adulții care demult și-au pierdut busola, este un adevăr despre măsura în care societatea poate să fie apatică, ipocrită și egoistă într-un mod dur, în timp ce calcă pe umerii celor slabi” – completează interlocutoarea noastră.
Marina ANCAIȚAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 17 aprilie 2021
