Ca orice poveste și povestea noastră este datoare cu un deznodământ. Unul fericit. Personajele pozitive își urmează viața lor, scriind alte povești, deschizând alte drumuri și lăsându-și imaginația să zboare. Episodul de azi ne-a purtat înspre Lugoj, un oraș atât de încărcat de cultură, de unde a și pornit poezia în grai bănățean, prin Victor Vlad Delamarina. În zilele noastre, tot un tânăr, astăzi ajuns unul din cei mai valoroși poeți bănățeni dialectali, face cinste Lugojului. Ajuns între timp profesor, Sergiu Boian, căci de el este vorba, ne întâmpină cu modestie, dar cu aceeași caldă prietenie și omenie ca întotdeauna.
Când ai început să scrii poezie în grai erai printre cei mai tineri autori. Cum ai ajuns la poezia în grai și ce a urmat după lansare?
Poezie în grai am început să scriu pe la vârsta de 14 ani ascultând emisiunea „La givan cu paorii”, la Radio Europa Nova din Lugoj, emisiune realizată de Ștefan Pătruț. În același timp ascultam și „Gura Satului” la Radio Timișoara. Mi se părea interesant, deoarece erau singurele emisiuni în care se vorbea în grai, așa cum vorbeam cu bunica în sat, la Herendești. Ascultând săptămânal emisiunea „La givan cu paorii”, la un moment dat, profesor Ștefan Pătruț a lansat un concurs în vederea înființării unui cenaclu, unde am trimis și eu poezii, la îndemnul mamei, pentru că nu voiam. Le-am trimis în plic. Am fost surpins ca, în emisiunea următoare, prof. Pătruț, să-mi recite poezia pe post și să mă invite la radio pentru a mă cunoaște. Apoi am făcut parte din cenaclul nou înființat, „Victor Vlad Delamarina”, alături de alți tineri. De atunci până la finalul liceului am început să-mi recit creațiile la Radio. Când am plecat la facultate, la Timișoara, am devenit colaborator pentru Radio Timișoara. Pe atunci emisiunea „Gura satului” era realizată de Ion Micu. După ce am câștigat concursul „Marius Munteanu” am devenit gazdă la „Gura satului”.
Și ai început să faci emisiuni la TEN TV de la Lugoj.
Da, timp de opt ani am avut bucuria de a realiza, împreună cu fratele meu Silviu, o emisiune de folclor și poezie în grai bănățean, unde am avut invitați de-a lungul timpului peste o sută de interpreți de muzică populară, din Banat, și nu numai, și majoritatea poeților în grai bănățean. Emisiunea era săptămânală și se numea „La givan cu frații Boian”.
Care a fost rolul lui Ștefan Pătruț în acest fenomen al poeziei în grai?
Ștefan Pătruț a avut un rol definitoriu în relansarea poeziei în grai la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, prin înființarea de cenacluri, a „Uniunii scriitorilor în grai bănățean”, a revistei „Tăt Banatu-i fruncea” și a unei colecții de poezie bănățeană tipărită la Editura Dacia Europa Nova Lugoj, unde s-au publicat zeci de cărți, ale tuturor sciitorilor cunoscuți în acea perioada. Colecția îngrijită de profesorul Pătruț se numea „Colecția grai bănățean”. A publicat o antologie și un dicționar de cuvinte în grai bănățean.
Pe lângă toate acestea, marele său merit este că organiza întâlnirile scriitorilor în grai. În anul 2000, a organizat o tabără la Făget, cu noi toți, inclusiv cu cei din Voivodina, când a și apărut primul număr al revistei „Tot Banatu-i fruncea”.
Creațiile tale sunt doar în versuri? Doar în grai?
Da, creațiile mele sunt exclusiv în grai. Cele publice. Mai am poezii literare, pe care le-am ținut pentru mine. Scriu în grai, pentru că așa mă pot exprima cel mai bine, în mod firesc. Am încercat să scriu și literar, dar parcă lipsește ceva. Parcă îmi este mai greu să-mi exprim trăirile în limba literară, decât îmi este în grai.
Florina Ariana COLGIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 4 iunie 2022
