L-a cunoscut pe Regele Mihai I al României, organizează manifestări culturale de amploare, iubește și promovează graiul bănățean. Se bucură de familie și de realizările localității pe care o conduce, ca de propriile realizări. Povestea noastră ne poartă astăzi în zona de interferență a Birchișului, îndrăgită și adusă nouă în poezie de către Ioan Vodicean, primarul din Săvârșin.
Cum ați ajuns la poezia în grai?
De foarte mult timp, prin 1993-1994 s-a organizat un festival de poezie în grai cu cei din Uzdin, la Făget, George Gârda – Terodor Crețu Toșa, unde am fost invitat să particip. Am trimis și eu două poezii și spre surprinderea mea le-am atras atenția lui Ștefan Pătruț și Ionel Iacob Bencei. Acesta din urmă mi-a dat niște sfaturi referitor la scrierea poeziilor. De câte ori am avut ocazia le-am împărtășit cu alții. Am luat locul II la acel festival. De aici am început. Apoi am participat peste tot, inclusiv la Uzdin. În Colecția în grai bănățean, editura Europa Nova Lugoj, am avut onoarea să fiu cu Ștefan Pătruț și Sorin Olariu, în primul volum.
De când scrieți?
Scriu din școala generală, cam din clasa a V-a, când profesoara mea de limba română a descoperit că am talent literar. L-am moștenit din familie. Tatăl meu are 6-7 cărți publicate și mi-a transmis dragostea pentru literatură.
De ce scrieți?
Pentru că simt că trebuie să fac asta, la fel cum simți că trebuie să respiri, să iubești, să te ridici. E la fel ca orice formă de artă.
Cum este să locuiești într-o localitate unde familia regală are reședință?
Am avut privilegul să trăiesc clipe înălțătoare alături de Regele nostru. Să stai la o masă și să-ți povestească din tinerețe. Am discutat și cu oamenii locului despre momentele petrecute în trecut cu regele. Nu foarte mulți au ocazia să stea la masă cu regele, și acesta să i se destăinuie.
Toate poveștile pe care Regele Mihai mi le-a spus mi-am propus să le scriu într-o carte, să nu se piardă. La împlinirea vârstei de 90 ani i s-a făcut cadou un birou, similar celui pe care l-a lăsat în țară când a fost forțat să plece. Trebuia să fie surpriză, pe mine m-au rugat să-l țin ocupat cât îl monta tâmplarul. Am avut ocazia să stau o oră și jumătate alături de el. A fost ziua cea mai frumoasă din experiența mea alături de Majestatea Sa Regele. O caracteristică a Familiei Regale este modestia și simplitatea lor.
Aveți cărți de poezie tipărite?
Am în limba română literară „Viscol lăuntric”și în grai „Gi la Murăș în Petrari”, din 2003, ce cuprinde cele două zone ale comunei Birchiș – unde m-am născut, fapte și personaje reale, unele îmbrăcate într-o altă haină, carte reeditată încă de două ori. În 2019, am adăugat câteva poezii mai noi. Birchiș este o zonă de interferență. Folosesc cuvinte din zona mea, autentice, în ceea ce scriu. Am și glosar la volum. Îmi amintesc uneori cuvinte vechi pe care aș vrea să le scriu, să nu se piardă. Am apărut în volumul „Cu pocegu supt pișior” – împreună cu Ștefan Pătruț și Sorin Olariu. Într-o carte de analiză cu Vasile Barbu și Ion Olteanu, unde eu am scris despre poezia lui George Gârda.
Din păcate, nu mă pot rupe suficient de mult de activitatea pe care o fac și nu mai am dispoziție pentru partea artistică.
Florina Ariana COLGIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 24 din 11 iunie 2022
