Trăim un creştinism ce-şi pierde puterea mai ales pentru că din viaţa creştinilor, din sufletul oamenilor, lipsește Duhul Sfânt, darurile şi harul Său.
Mai mult ca oricând, astăzi se potriveşte de minune o istorisire din Faptele Apostolilor 19, 1-2: ,,Şi pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes. Şi găsind câţiva ucenici, a zis către ei: Primit-aţi voi Duhul Sfânt, când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici nu am auzit dacă este Duh Sfânt.” Văd o asemănare cu zilele noastre, pentru că şi acei oameni din Efes, deşi erau creştini botezaţi, nu auziseră de Duhul Sfânt, aşa cum şi astăzi sunt o mulţime de „creştini” ce nu se comportă ca şi purtători ai Duhului Sfânt.
Tocmai de aceea, în săptămâna în care am prăznuit Rusaliile, voi scrie aici câte ceva despre Duhul Sfânt, cu referire directă la texte din Vechiul Testament.
Duhul Sfânt este Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl-Creatorul şi cu Fiul-Mântuitorul, este „Domnul de viaţă făcătorul” , este „Duhul adevărului”, este „Împăratul Ceresc” şi „Mângâietorul”, este a treia Persoană a Sfintei Treimi, Una şi din veşnicie cu celelalte două. Deosebirea este că Tatăl e fără de început, Fiul este născut din Tatăl mai înainte de veci, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl.
Prezenţa lui se manifestă în Vechiul Testament, aşa cum se descoperă şi în vremea Noului Testament. Textele biblice ne spun că la facerea lumii erau de faţă toate cele trei Persoane ale Treimii sfinte, adică era acolo „Cuvântul” – „Logosul”, Dumnezeu-Fiul, căci „toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”, iar „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 25 iunie 2022
