Marin Gaşpăr din Vârşeţ este angajat pe post de tehnoredactor la Casa de Presă şi Editură „Libertatea”, dar se ocupă de mulţi ani şi cu apicultura la modul serios.
De ce tocmai apicultura? Ce rezultate are la momentul de faţă? Acestea sunt doar două dintre întrebările la care ne-a răspuns Marin Gaşpăr.
De câţi ani vă ocupaţi cu apicultura? Ce v-a determinat să intraţi în acest domeniu? Unde aţi dobândit cunoştinţele necesare?
- În urmă cu 30, 35 ani am început să îl ajut pe tatăl meu Simion la apicultură. Voi fi sincer şi voi spune că la acea vreme nu luam în serios apicultura. A fost o povară pentru mine, dar cu timpul a devenit o activitate indispensabilă.
Câţi stupi aveţi?
- În momentul de faţă, am 60 de stupi, însă pe timpuri aveam și peste 130. Erau alte vremuri, mai bune pentru apicultori.
Unde sunt staţionaţi stupii dumneavoastră? Ce condiţii pentru producţia de miere sunt în acea regiune?
- Stupii sunt staționați în grădina mea din Iablanca, o localitate situată la 10 kilometri distanţă Vârșeț. În acea zonă au existat condiţii bune pentru practicarea apiculturii: livada cu flori de toate culorile, de care albinele au nevoie pentru polenizare, păduri de salcâmi (și nu numai) și holde cu floarea-soarelui și alte culturi, situate în imediata apropiere. Aşadar, producţia de miere a fost mare. Azi, în livadă sunt mai multe buruieni decât plante necesare albinelor, canicula scurtează viața nectarinelor, iar ca urmare a faptului că agricultorii administrează pesticide apicultorii au adesea pierderi masive de stupi.
Ce feluri de miere produceţi în cursul anului?
- În anii mai favorabili, producem trei feluri de miere. Mai întâi extragem mierea de salcâm. La Iablanca, dar cred că așa este în Banatul întreg, e aproape imposibil să obţii miere doar din salcâm. În perioada în care înflorește salcâmul, înflorește și păducelul, numit gherghinar în popor. Pe de o parte, această plantă conferă salcâmului o culoare roșcată. Pe de altă parte, mierea e mai sănătoasă, având în vedere că păducelul este un remediu excelent pentru afecțiunile cardiace. De aceea îl numim şi planta inimii. Apoi, dacă lucrurile merg bine, extragem mierea de tei, care la fel e îmbogățită, mai mult sau mai puțin, cu alte nectarine ce înfloresc în același timp. La final, extragem mierea polifloră, pe care o numim miere de livadă și floarea-soarelui. Acesta este momentul în care apicultorul se așteaptă la cea mai mare producţie, pentru că, în mod normal, pășunea durează în jur de o lună și e timp suficient pentru ca albinele, bine pregătite, să colecteze multă miere.
Produceţi miere doar pentru nevoile de consum ale familiei sau şi pentru vânzare?
- Mierea e de vânzare. În trecut am vândut angro multă miere, însă în ultimii trei, patru ani nu am produs cantităţi mari din cauză că am pierdut mulți stupi. Sunt mai multe motive pentru care am pierdut stupi: albinele s-au otrăvit, nu s-au adaptat la schimbările climatice… Ne-am acomodat și noi situației nefavorabile. Soția mea Tereza se ocupă de plasarea mierii și a produselor apicole (tinctura de propolis, ceara, fagurile de miere, cremele cu propolis…) Despre beneficiile acestor produse vom vorbi cu prima ocazie. Sunt multe de spus.
Daniela BAKIĆ SCUMPIA
Foto: Tereza GAŞPĂR
Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 16 iulie 2022
