Această problemă nu e deloc simplă, deși manifestarea în sine a mai scăzut în intensitate, dar cred că e bine să o discutăm, pentru că ea încă influențează viața multor credincioși.
Au trecut mulți ani de când ne putem manifesta religios așa cum dorim, dar trebuie să ne amintim faptul că după anul 1989, în România s-au editat multe titluri de carte de spiritualitate şi trăire ortodoxă, în milioane de exemplare. Cu siguranţă ele au ajuns în bibliotecile teologilor şi oamenilor ce frecventează biserica, dar şi în casele multor altora, umplând rafturile goale şi constituindu-se într-un motiv de mândrie. Sigur, mulţi din cei ce citesc astfel de cărţi îşi fac un titlu de glorie din faptul că au învăţat ceva din ele, că unele cărţi le-au schimbat viaţa în chip pozitiv.
Şi totuşi… lumea noastră, ce se declară creştină autentică, e agresată permanent de ştiri ce amintesc faptul că: ,,adulterul, desfrânarea, necurăţia, destrăbălarea, închinarea la idoli, fermecătoria, vrajba, certurile, zavistiile, mâniile, gâlcevile, dezbinările, eresurile, pizmuirile, uciderile, beţiile, chefurile şi cele asemenea acestora”, pe care Sfântul Apostol Pavel le numeşte ,,faptele trupului” (cf. Galateni 5, 19-21), sunt o prezenţă reală în viaţa noastră.
Şi atunci, unde sunt roadele citirii atâtor cărţi duhovniceşti, ziditoare de suflet? De ce atât de puţine roade pentru un număr infim de oameni ?
Fără să vrei îţi vine în minte întrebarea: câţi din cei ce au cărţi religioase şi le citesc, şi aplică în viaţă cuvintele ziditoare de suflet? Cred că se pripesc cei ce afirmă că toţi care cumpără şi citesc astfel de cărţi pun în practică învăţăturile din ele. La atâtea cărţi ortodoxe tipărite, în societate ar trebui să domnească ,,dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (cf. Galateni 5, 22-23). Dar nu e aşa!
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 56 din 28 ianuarie
