E vremea când, parcă ne întoarcem în timp, atunci când un fierar, era foarte important și foarte necesar. Acum, când multe meserii sunt pe cale de dispariție apar altele noi. Așa este și cu meseria de fierar, de aceea spunem că treptat se stinge și focul din cuptorul fierarului, la fel ca și alte meserii care încet se sting, însă niciodată, o meserie nou apărută, nu este la fel de intensă ca și meseriile bunicilor, sau străbunicilor noștri.
Așa se întâmplă și în casa familiei ,,Bălu din vale” sau ,,Bălu covaciul”, cum este cunoscută în Petrovasâla. În pofida timpului a mai râmas atelierul meșterului și fierarului Georgiță Bălu. El nu mai este printre noi, însă Traian, fiul său, se stăduiește să continue tradiția, măcar pentru necesitățile sale și ale prietenilor. Georgiţă Bălu este mecanic de meserie și după mai bine de trei decenii în câmpul muncii așteaptă acum pensia binemeritată. După terminarea școlii elementare din localitatea Petrovasâla, termină cu succes pur eminent școala de mecanică din Panciova. A fost angajat la compania ,,Minel” din Panciova, ca după două decenii de muncă, unde în fiecare zi făcea naveta, trece la Compania Agricolă ,,Agroživ”, din Petrovasâla. Este căsătorit cu subsemnata și au un fiu, pe Sebastian.
Păstrează cu sfințenie, ciocanele, barosul, feriul vechi, nicovala, ciocanul electric, cleștele, storcătorul. Dar cai nu mai sunt pentru munca pe câmp, așadar, nici potcoave nu se mai fac. Doar adevărații pasionați de cai, cum este George Vâlcu, căruia i se mai spune și Ghiță Dăma, este unicul care mai ține cai pentru recreație, doi armăsari.
Ileana BELU
Articolul integral îl puteți citi în numărul 57 din 4 februarie
