Transmisă din generație în generație, din tată în fiu, sau la o fiică necăsătorită dacă nu sunt fii în casă, ,,Slava” a rămas singura tradiție neîntreruptă a sârbilor până în zilele noastre. S-a transmis și de la bunic la nepot, dacă fiul a murit prematur, din frate în frate, dacă tatăl a murit înainte de a transmite sfântul ocrotitor al casei celui de-al doilea sau al treilea fiu…
Protectorul familiei
Spre sfârșitul toamnei și începutul iernii, mai ales în noiembrie și decembrie, și până în primăvară, poporul sârb sărbătorește cel mai mult. Tocmai în această perioadă a anului sunt sărbătoriți cei mai mulți sfinți în calendarul bisericesc – Sfinții Bisericii Ortodoxe Sârbe – ocrotitori ai familiilor sârbe din cele mai vechi timpuri. De aceea, acum este momentul potrivit să ne amintim ce este ,,Slava”, cum se sărbătorește și ce reprezintă, dar și de când este sărbătorită.
,,Slava” este un obicei sârbesc ortodox care reprezintă una dintre principalele trăsături ale credinței ortodoxe în rândul sârbilor și nu se mai găsește astăzi printre multe alte națiuni. La poporul român, se mai găsesc familii care, de asemenea, sărbătoresc sfântul casei, respectiv protectorul familiei. Totuși, în fiecare localitate cu suflare românească se sărbătorește creștinește hramul bisericii sau a corului bisericesc. La sârbi, în acea zi este sărbătorit sfântul care este protectorul familiei care îl prăznuiește și conducătorul de rugăciune în fața Domnului. Pe lângă sfântul ocrotitor al familiei, există și cel al bisericilor, orașelor, satelor și chiar al artizanatelor, precum și al anumitor asociații.
Creștinismul în loc de păgânizare – Sfinții Chiril și Metodie
Termenul ,,Slava”, deși datează de la sfârșitul secolului al VIII-lea, când a început creștinarea slavilor de sud (ca hramul unei biserici construite în cinstea unui anumit sfânt), a fost consemnat pentru prima dată la Ohrid, în 1018. Chiril și Metodie, cu 150 de ani mai devreme, și apoi ucenicul lor, primul arhiepiscop slav Kliment și cei 26 de ucenici ai săi, au oferit sfinții creștini – protectori ai familiilor, în locul zeităților păgâne, în timpul creștinării triburilor păgâne. Pe vremea creștinării slavilor și a altor triburi păgâne, lista sfinților nu conținea peste o sută de nume, așa cum este în prezent, motiv pentru care în cel mai mare număr se sărbătoresc sfinții creștinismului timpuriu, așa că și astăzi cei mai mulți sârbi sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, Arhanghelul Mihail, Sfântul Gheorghe, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfânta Parascheva, Sfântul Dumitru.
Sărbătorirea sfântului – protectorul familiei, este un obicei religios unic în rândul sârbilor, stabilit în momentul abandonării păgânismului și a zeităților individuale pe care le avea fiecare casă și alegerea unui sfânt ca protector al gospodăriei. Prin sărbătorirea ,,Slavei”, familia sârbească îi cinstește nu numai pe Sfântul și Biserica, ci și pe strămoșii și pe ei înșiși. ,,Slava” ca sărbătoare a familiei, a rămas doar în rândul sârbilor datorită faptului că Sfântul Sava, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a sistematizat liturgic idolii politeişti păgâni redenumiți. Ritul bisericesc prescris la acea vreme a rămas același până astăzi, cu anumite modificări introduse de Mitropolitul Mihailo al Serbiei în 1862.
Florin RAȘA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 60 din 25 februarie
