De obicei, se crede că haiducii au apărut în timpul stăpânirii turcești ca o formă de revoltă împotriva acestora. Cu toate acestea, o cercetare mai profundă dezvăluie că aproape fiecare haiduc a avut un alt scop și că problema haiducilor nu au fost întotdeauna turcii. Aceasta este şi povestea haiducului Petar din Kobilja (Pătru Cobilianu), un sat care aparține municipiului Malo Crniće și este populat de români. Petar a trăit în perioada Serbiei lui Obrenović care la acea vreme era împărțită între radicali și progresiști.
Petar Marjanović, agricultor din Kobilja, a avut o viaţă de familie liniştită. A trăit cu soţia Ana şi cu mama Anđa. Petar a fost un cetăţean loial statului în care a trăit. Fiind în război cu turcii, a primit porecla Turko (Turcul).
Pe vremea aceea copiii se căsătoreau devreme. Prin urmare, Petar şi soția lui erau tineri şi frumoși. Tocmai frumusețea soției sale a cauzat chinurile lui Petar, el fiind constrâns să ducă o viaţă pe care nu şi-a dorit-o.
Președintele comunei Kobilje de la acea vreme, un comerciant local bogat de vârstă mijlocie, cu numele Stević, a pus ochii pe frumoasa Ana. Nimic nu l-a putut opri să-şi realizeze planurile. S-a unit cu hoții mai mici din sat. Au comis furturi pe care i le-au prescris lui Petar, pentru ca acesta să fie acuzat și astfel să-i deschidă lui Stević drumul spre Ana.
Fără nicio vină, Petar a fost condamnat la mulţi ani de închisoare. Condițiile grele şi tortura pentru un furt pe care nu l-a comis l-au făcut pe tânărul Petar să fugă din închisoare. Aşa au început necazurile sale.
Şi-a căutat vechii prieteni care îi ajutau pe cei refugiaţi şi răsculaţi. A trăit aşa cum i-au permis circumstanțele. Pentru a supraveţui, era nevoit să fure. Fura de la cei bogaţi care și-au agonisit averea jefuind, folosindu-se de statutul pe care îl aveau. Fiind un om conştiincios, a dat săracilor din ceea ce a furat. Îşi plătea cu regularitate datoriile.
La treizeci de ani, înalt şi arătos, a devenit preferatul femeilor. Ana sa a cedat în faţa lui Stević, iar Petar a cunoscut-o pe Milja, ,,haiduca din Mustapić“, care mânuia armele exact ca el. Totuşi, în unele momente era mult mai înţeleaptă şi mai cumpătată.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 61 din 4 martie
