În ciuda faptului că, în această circulară aminteşte că este adresată şi parohilor din Satu Nou, această localitate fiind mixtă, nu va intra încă sub administraţia Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei, până la în anul 1872. În schimb, în noul protopopiat intră localitatea Petrovasâla, cu o populaţie românească omogenă.
Prin angajamentul său şi al altor clerici şi laici din protopopiatul Panciovei, s-a realizat cu succes separarea în localităţile Satu Nou, Maramorac, Alibunar, Doloave, iar ceva mai târziu şi în alte localităţi Deliblata, Cuvin, Dobriţa, Panciova, pe când în unele localităţi Sefcherin, Gai, problemele întâmpinate vor zădărnici înfiinţarea unei parohii ortodoxe române.
Cea mai importantă a fost problema separării românilor din Panciova, centru urban de o importanţă deosebită pentru întreaga zonă, în care românii, destul de numeroşi, se găseau pe cale de asimilare. Această problemă a fost pusă şi la ordinea de zi a sinodului protopresbiteral al Panciovei, ţinută pe data de 12 martie 1875, sub prezidiul lui Simeon Dimitrievici. Delegaţia românilor din Panciova, care a fost prezentă la această adunare, „îşi descoperi dorinţia cea mai ferbinte pentru trecerea la ierarchia română”. Cu această ocazie s-a hotărât, în privinţa acestei probleme, o nouă cerere „la locurile mai înalte”, pentru ieşirea cât mai grabnică a comisiei de despărţire.
Cele mai mari eforturi în rezolvarea acestei probleme au fost depuse de administratorul protopresbiteral Dimitrievici, „care prin neobosita sa străduinţia a pusu temeiu uneia parochii române în Panciova, unde măcar ca esistu foarte mulţi Români, totuși până mai eri se credea ca ar fi curatu numai Serbi”. Dovadă clară a problemei identitare cu care se confrunta populaţia românească din acest oraş, care se va finaliza cu asimilarea.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 70 din 13 mai
