Primele acţiuni organizate de emancipare naţională şi confesională a românilor din ţinutul Panciovei, azi în Banatul sârbesc, apar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, încurajate în special de despărţirea ierarhică din 1864 şi, mai concret, de înfiinţarea Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei în anul 1865. Anume, Pr. Simeon Dimitrievici din Ovcea, o personalitate de bună-credinţă şi de încredere a oficialităţilor Eparhiei Caransebeşului, a fost numit de administrator protopresbiteral al tractului Panciovei nou-înfiinţat, care va juca în continuare un rol deosebit de important nu numai pentru BOR din această parte a Banatului, ci şi în activităţile de trezire a conştiinţei naţionale a românilor din împrejurimi şi din însăşi oraşul Panciova.
Practic, înfiinţarea acestui protopopiat este unul din momentele-cheie în istoria românilor din zonă, acest act deschizând noi orizonturi în lupta pentru emanciparea naţională şi contribuind astfel în mod hotărâtor la supravieţuirea naţională a acestei populaţii, expusă de foarte mult timp asimilării. Ca dovadă în acest sens va servi şi faptul că în localităţile în care trăiau români, dar în care aceştia nu au reuşit sau nu au fost interesaţi să-şi înfiinţeze parohie pe care ar fi încadrat-o în Protopopiatul Ortodox Român al Panciovei, asimilarea a fost accelerată şi s-a terminat prin dispariţia completă a românilor din astfel de localităţi. Ce e drept, nici separarea bisericească şi înfiinţarea de parohii româneşti nu a putut opri asimilarea în localităţile mixte, dar măcar a încetinit-o, oferind românilor din zonă nenumărate posibilităţi de manifestare a propriei spiritualităţi, a limbii materne şi a credinţei ortodoxe prin biserică, şcoală, activitate culturală în cadrul reuniunilor culturale etc. Din aceste motive, nicio altă realizare naţională nu se poate compara cu cea a înfiinţării protopopiatului, urmările ei pozitive fiind prezente până în zilele noastre.
Protopopiatul a fost de la bun început administrat de preoţi devotaţi înaltei datorii care le-a fost încredinţată, protopopii Panciovei reprezentând până în zilele noastre adevăraţi păstori sufleteşti, dar şi organizatori ai nenumăratelor acţiuni cu caracter confesional, naţional, cultural, economic sau politic în parohiile găsite în cadrul acestui tract. Redăm pe scurt, în ordin cronologic, viaţa şi activitatea acestor personalităţi dinstinse din istoria bisericii şi a neamului românesc din Banatul sârbesc.
Simeon Dimitrievici, fiul Pr. Petru Dimitrievici din Ofcea, devine paroh în satul natal pe 24 ianuarie 1838, evidenţiindu-se în special în timpul evenimentelor de la 1848-1849 ca o personalitate fruntaşă care sprijinea activitatea Comitetului Districtual sârbesc din Panciova. În urma despărţirii ierarhice devine primul administrator al Protopopiatului Ortodox Român al Panciovei, angajându-se în continuare foarte activ la organizarea tractului său, la înfiinţarea parohiilor în cadrul acestuia şi la despărţirea bisericii în localităţile mixte, în care enoriaşii români şi-au exprimat dorinţa de a înfiinţa parohie ortodoxă separată de cea sârbească.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 69 din 28-29 aprilie
