Sărbătorim ziua de 1 mai ca Ziua Muncii și nu știm că își are rădăcinile în vechile sărbători păgâne ale naturii. Ziua Muncii în sine a apărut din tradiția mișcării muncitorești, când în 1889 sute de mii de muncitori americani din Chicago au ieșit în stradă cerând ziua de lucru să fie de opt ore. În timpul comunismului, ziua de 1 mai a fost sărbătorită și în fosta Iugoslavie ca sărbătoare națională majoră, iar aceasta s-a păstrat la noi până astăzi.
În ziua de 1 mai, torăcenii se trezesc devreme și merg în natură pentru a petrece ziua acolo. În zilele de 1 și 2 mai, unii merg într-o mică vacanță în diferite locuri de picnic, cu grătare, ceaune, sporturi în natură, plimbări prin pădure etc.
Cu toate acestea, puțini oameni știu că mersul la natură în această zi, a fost moștenit de la strămoșii noștri din întreaga lume, care, în fiecare an, în această zi, mergeau la adunări în natură și au sărbătorit ziua de 1 mai cu foc, dans, mâncare și băutură. Este o sărbătoare a fertilității, în timpul căreia oamenii cântă și beau până noaptea târziu lângă focuri de tabără. Prin urmare, ziua de 1 mai este o sărbătoare păgână străveche, care a fost sărbătorită de mii de ani și pe care, în special celții și vechii slavi, o considerau cea mai importantă zi a anului – când forțele naturale și zeii care o conduc sunt rugate pentru protecția vieții și a sănătății, pentru bunăstare, succes în vânătoare, pescuit, semănat și recoltat.
Florin RAȘA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 70 din 13 mai
