Napoleon Săvescu este un medic româno-american, cunoscut pentru emiterea unor teorii controversate asupra istoriei dacilor și etnogenezei românilor. Napoleon Săvescu este absolvent al Institutului de Medicină și Farmaceutică din București. A emigrat în SUA în 1977, unde a fondat organizațiile „Dacia Revival International Society” și „The Romanian Medical Society of New York”. Începând cu anul 2000 organizează anual câte un congres de dacologie.
De unde interesul și atracția față de preistoria dacilor? Având în vedere că de profesie sunteți medic.
„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” – Mihai Eminescu
M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, neadevărat, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut… Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
-Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani?
şi dacă profesorul ştie răspunsul:
-14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru), urmează altă întrebare:
-Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?
şi dacă răspunde:
–numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
-Soldaţii „romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină?
Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi „romani” vorbeau orice limbă numai latina, nu!
–Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate: găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric toată populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi „romani” care nici ei nu o vorbeau?… și fără ca 86% din teritoriul ei să-i fi întâlnit pe … „romani”?! Faptul că dacii vorbeau o limbă căreia am putea să-i spunem „latina vulgară”, este „un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie. Astăzi este recunoscut aproape oficial, la Roma, că limba latină își are rădăcina într-o limbă străveche română.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 10 iunie
