Grecul Sofocle spunea odinioară că „O zi-i de-ajuns pentru a înălţa sau a nărui măririle omeneşti” (Aias, 131-132). Dar un an?
Pentru că despre Botezul Domnului am mai scris, în adeția de astăzi a ziarului nostru românesc aș vrea să ne amintim ce am făcut în anul care a trecut, pentru sufletul nostru, pentru limba noastră, pentru semenii noștri și pentru Biserica noastră.
Este nimerit la început de an nou să ne facem „bilanţul” duhovnicesc, ca să folosesc un termen la modă, un bilanț spiritual, în primul rând. Poate că ar fi bine să ne asemănăm mitologicului Ianus, măcar pentru o zi. Și dacă ne asemănăm lui, atunci să ne întoarcem o faţă spre trecut, dar să cautăm cu cealaltă faţă spre viitor. Haideți să ne închipuim că acum, când citiți aceste rânduri, sunteți în faţa lui Dumnezeu şi El vă întreabă: „Ce ai făcut timp de 365 de zile? Cui ai slujit în anul ce a trecut?” Nu vă sperie ideea că nu puteți da un răspuns mulţumitor?
Începe un an nou şi pentru ziarul dumneavoastră, care este o adevărată tribună românească. Spun aceasta cu sinceritatea începătorului în ale publicisticii şi nu mă pot lăuda cu cine știe ce tradiţie, aşa că faţa întoarsă spre trecut, nu e prea încruntată, cel puțin din acest punct de vedere. Putem însă să privim încrezători în viitor.
Am nădejdea că faceți un lucru ziditor de suflete pentru români, așa cum sper că pagina de spiritualitate provocă și pe alții să scrie, să se roage, să muncească pentru limba noastră, pentru credinţă şi biserică. Cred că prin această muncă la „ziar” ne trezim din „vegetare”, ne implicăm toți în viaţa comunității, lucrăm pe cât este posibil și în via Domnului.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 1 din 6 ianuarie
