Poeții dedicaţi copiilor îndeplinesc una dintre cele mai esențiale misiuni – aceea de a conserva prospețimea perspectivei copilărești într-un univers extraordinar de sensibil, specific celor mai mici. Acest scop este atins prin utilizarea aparent simplă a cuvintelor și construcțiilor de propoziții, dar, de fapt, printr-o combinatorică a cuvintelor, secretă și aproape criptată, care poate fi recunoscută doar de urechea copilului.
Dacă ar fi o sarcină ușoară, oricine ar putea deveni poet pentru copii, însă drumul către acest titlu nu este deloc simplu. Înainte de a fi recunoscut ca atare, poetul trebuie să trezească în sine sensibilitatea copilului, să pătrundă în straturile vaste și complexe ale realității, expuse zilnic și modelate experiențial prin existența în lumea adulților.
Este esențial să reînviem dorința de joacă și credința în autenticitatea și necesitatea acesteia, care reprezintă premisa fundamentală a lumii copilărești. Trebuie să ne adresăm copiilor de astăzi printr-o abordare modernă, non-elitistă, în concordanță cu caracteristicile literaturii tradiționale pentru copii. Aceasta din urmă a fost întotdeauna orientată către școală, reguli de conduită și convenții sociale, precum ceea ce este permis și ceea ce nu este.
Aceasta reprezintă, aşadar, o abordare nouă, centrată pe explorarea lumii copilului din perspectiva acestuia, din poziția propriilor sale nedumeriri, frici și uneori a opiniilor controversate pentru adulți, definite ca „nebunii”. Această literatură nu își propune să îndrepte și să uniformizeze copiii, ci să îi înțeleagă și să le aducă lumea într-un mod care să devină receptiv și prietenos cu unicitatea ființei lor. În calitate de cititor, copilul caută să fie recunoscut de poezie, nu modelat; să fie amuzat, nu doar învățat; să își vadă experiențele despre lume respectate, să i se stimuleze imaginația și să i se activeze simțurile.
Prof. Nikolina Nina BABIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 3 din 20 ianuarie
