La diferite momente din timpul slujbelor religioase, preoții sau diaconii, utilizează cădelnița într-un mod anume rânduit, urmând anumite reguli și metode, lăsând în interiorul bisericii un miros specific de tămâie. Acesta este mirosul care intră în noi și stă cu noi chiar și după ce plecăm de la biserică. Tămâia, ca ingredient aromat și mistic, are o istorie lungă și bogată. În trecut, tămâia era prețuită pentru calitățile sale spirituale și ceremoniale, iar astăzi continuă să-și păstreze farmecul și relevanța în diverse culturi și tradiții.
Originea tămâii se leagă de regiuni precum Peninsula Arabică și Africa, unde rășina se obține dintr-un arbore specific.
De ce folosește Biserica Ortodoxă tămâia?
Creștinismul tradițional al ortodoxiei de azi caută să implice fiecare din simțurile noastre în rugăciunea către Dumnezeu, iar tămâia este modul în care se captează simțul mirosului, care este simțul cel mai apropiat de memorie, reamintindu-ne că ne aflăm în ,,casa lui Dumnezeu”. Cu mirosul de tămâie ne întâlnim foarte des la liturghiile efectuate la bisericile ortodoxe, dar și cele catolice. Pe Părintele Protopop Gheorghe Ianeș, paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Satu Nou, care slujește de aproape jumătate de veac, l-am întrebat de ce Biserica Ortodoxă folosește tocmai tămâia la săvârșirea anumitor liturghii în cultul creștin.
Tămâia este folosită în toate slujbele noastre bisericești pe care le oficiază preotul în viața creștinului ortodox, inclusiv la ierurgii (sfințirea apei mici, sfințirea apei mari, înmormântări, parastase), apoi Sfintele Taine (Taina Sfântului Botez, Taina Sfintei Cununii, Taina Preoției, a Hirotoniei, Taina Sfântului Maslu) etc. De ce se folosește tămâia? Dacă luăm aminte Evanghelia lui Luca, cap. I, versetul 9: ,,că în ceasul tămâierii preotul Zaharia a primit vestea că va fi tatăl lui Ioan Botezătorul.” Aceasta ne confirmă că tămâia a fost folosită în cultul religios încă din cele mai vechi timpuri.
Tocmai în rugăciunea aceasta scurtă se precizează: ,,Iisus Hristos a fost numit de bună mireasmă.”
În cultul creștin și în primele veacuri s-a menționat despre textele primei liturghii, primele slujbe bisericești și chiar și în canoanele apostolice avem dovezi despre aceasta, chiar din secolul al IV-lea, în canonul al III-lea, sfinților apostoli spune:
,,Dar să nu fie iertat, a se aduce altceva în altar, decât untdelemn, pentru candele și tămâie în vremea aducerii înainte.” Iar Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale, inspirat de tămâierea din vechiul testament zice: ,,Mântuitorul s-a dat pe sine jertfa lui Dumnezeu pentru noi. Și citat: ,,Spre miros de bună mireasmă”. Iar la corinteni spune: ,,Ei sunt lui Dumnezeu bună mireasmă.” Iată, după cum am spus că în rugăciunea pe care o rostește preotul, chiar la liturghie sau la vecernie: ,,Tămâie îți aducem ție Hristoase Dumnezeul nostru, într-un miros de bună mireasmă duhovnicească.” Înseamnă că Iisus Hristos este considerat bună mireasmă. Și întru cântare la slujba vecerniei: ,,Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea ta, Doamne, precum fumul”, pentru că fumul de tămâie, se ridică în sus. Tămâia ca atare nu este dăunătoare sănătății omenești. Și în medicină tămâia se utilizează ca medicament – precizează interlocutorul.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 3 februarie
