Aurora Rotariu Planjanin, ,,Ecoul tăcerii“, Panciova, Editura ,,Libertatea“, 2023.
Ne-am obişnuit în ultima vreme ca titlurile volumelor de poezie ale Aurorei Rotariu Planjanin să fie pline de expresie poetică şi metaforică, să aibă mai multe înţelesuri şi să fie asociate cu profunzimea şi intensitatea gândurilor. După ,,Rămăşiţele infinitului“, a apărut ,,Ecoul tăcerii“ – un volum de poezie şi proză din al cărui titlu transpare ambivalenţa realităţii, dar şi faptul că limbajul poetic cunoaşte alte spaţii decât limitele fizice. ,,Ecoul tăcerii” este, aşadar, o fereastră către o lume plină de înțelesuri ascunse, de ecouri care reverberă dincolo de cuvinte și tăceri.
Prin prisma tematicii, poezia Aurorei Rotariu Planjanin – un mozaic captivant pluricromatic, polifon – este centrată în jurul conceptelor de timp, spaţiu şi iubire eternă. De exemplu, în poezia ,,Să mă aştepţi“, fiecare vers este o promisiune, fiecare cuvânt e un angajament de a trăi dincolo de timp și spațiu. În fiecare cotitură a vieții, în fiecare răsărit și asfințit al destinului, se regăsește această iubire nemuritoare care străbate înălțimile și adâncimile ființei.
Este o chemare către reunire, către acel punct de convergență unde timpul și spațiul se contopesc. Un alt exemplu în acest sens este poezia ,,Dincolo de infinitul cenușiu”. În această poezie vorbim despre spaţiul personal, întrucât se dezvăluie călătoria interioară a eului liric care trece prin îndoieli și temeri şi ajunge până la acceptarea și îmbrățișarea unei noi realități. Această călătorie este redată prin imagini vibrante: tremurul ca un vânt, căderea și ridicarea precum un sfânt, zborul în vijelie. Toate aceste metafore sugerează o schimbare tumultuoasă, dar și eliberatoare, către o stare de echilibru și înțelegere de sine. Tot în acest context tematic, poezia ,,Indiferența timpului” aduce în prim plan o introspecție profundă asupra efemerității vieții și a trecerii timpului. Poezia sugerează că timpul nu ține cont de durerea sau fericirea noastră, că el este indiferent la suferințele și bucuriile noastre.
Se conturează în poezia Aurorei Rotariu Planjanin şi subiectul veșniciei (sau efemerităţii?) versului. În acest context, ne oprim asupra poeziei ,,Cântec poetului“, care oferă o incursiune poetică în lumea interioară a poetului. Poezia aduce în prim-plan lupta poetului cu efemeritatea și trecerea timpului, dar și cu neputința de a captura în totalitate esența trăirilor sale. Vedem că, în ciuda eforturilor poetului de a eterniza emoțiile și gândurile sale pe hârtie, versul rămâne vulnerabil și supus trecerii timpului.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 17 februarie
