Sunt oameni care fac planuri, adună bani pentru a-și putea îndeplini visul, dar din teamă de eșec stau pe loc și totul se rezumă doar la imaginație, dar sunt și oameni care acționează. Nataša Đorđević din Vârșeț este o femeie de acțiune, ea face lucrurile să se întâmple, nu ezită, ci riscă, evident muncind extrem de mult. Am fost impresionată să aflu povestea ei și, în timp ce-mi răspundea la întrebări, îmi tot repetam în minte: incredibil cum se pot intersecta într-o persoană talentul, creativitatea, ambiția și o energie inepuizabilă. În urmă cu câțiva ani această femeie și-a descoperit talentul pentru desen, creație și pasiunea de recondiționare a mobilierului învechit. Și de atunci, viața ei a devenit una plină de culoare și sens.
Natașa, născută în 1973, a absolvit Școala Medie de Chimie din Vârșeț. În timpul războiului și într-o situație financiară dificilă, nu a avut posibilitatea de a-și continua educația, fiind nevoită să se angajeze. Dinamică și curioasă s-a descurcat și adaptat în orice situație nouă. Perioada de după divorț a fost deosebit de grea, având să se confrunte cu cheltuieli mari pentru creșterea și educația celor doi copii și cu lipsa resurselor financiare. A fost momentul în care a hotărât să se impună și să muncească mai mult pentru a-și asigura existența.
Dacă se poate spune că divorțul poate aduce și ceva bun, atunci mie cu siguranță mi-a adus – începe povestea Nataša, și continuă – de atunci am intrat în universul culorilor și fiecare zi a trecut tot mai ușor și încet trecutul mi-a rămas în urmă, iar eu deveneam tot mai sigură pe mine în lumea mea plină de culoare. E adevărată constatarea: ,,când o ușă se închide, alta se deschide”, eu fiind un exemplu.
În perioada respectivă, cu salariu mic, rată de credit, doi copilași, am mers în întâmpinarea unei noi zile. Am lucrat la două posturi de muncă… și așa a început totul… Ideile au tot venit, le-am pus în acțiune, și de acolo a început magia creației mele… prin muncă împletită cu multă dragoste și energie. Am muncit timp de două decenii la Crama de vinuri ,,Rab” din Vârșeț și la Magazinul și Xeroxul ,,BB Kanon” din Vârșeț.
Fiind nevoită să lucrez suplimentar, la Crama de vinuri ,,Rab” chiar a lipsit mâna de femeie. Pe lângă munca pentru care îmi primeam salariu, am început și cu decorațiuni, și mai târziu am observat piese pe care le-aș putea modifica, colora. Şi așa a început aventura mea cu culorile… Am dat viață acelei crame în casa marelui nostru scriitor Jovan Sterija Popović. Am muncit mult și cu devotament, de parcă ar fi fost al meu. Îmi place când faptele vorbesc de la sine. Cel mai mult am lucrat la crearea bunelor relații interumane, deoarece îmi place ca în jurul meu să predomine dragostea.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 24 februarie
