Primul pelerinaj a fost realizat în anul 1933, la Srediştea Mică lângă Vârşeţ, localitate numită din vechime de românii din zonă Pârneaora, dovadă că în acest loc se găsea o mănăstire. Apelul pentru participarea la pelerinaj a fost lansat în săptămânalul ,,Nădejdea” de către Preotul Lazăr Cârdu, unul dintre reprezentanţii clerului ortodox român care a participat în aceşti ani foarte activ la mai toate manifestările bisericeşti, culturale şi naţionale româneşti din Iugoslavia.
În partea introductivă a acestei „Invitări” la pelerinaj se dă argumentul necesităţii iniţierii unei astfel de acţiuni: „Văzând cum an de an românii noştri, dornici de a se apropia cât mai mult de tot ceea ce este dumnezeesc, iau parte la diferite pelerinaje străine întreprinse de unguri (catolici) ori sârbi, dar mai ales văzând mărturisirea acestora că «nu înţeleg din slujbele lor nimica», prin prezenta se aduce la cunoştinţă că începând cu anul acesta în fiecare an în ziua de 14 septembrie, Ziua Crucii, se va face pelerinaj la fosta mănăstire din Malo Sredişte (Pârneaora).
Este de dorit ca toţi credincioşii dornici de astfel de manifestări creştineşti, în loc de a lua parte la rugăciuni neînţelese de ei, să îmbrăţişeze cu căldură frăţească şi creştinească acest început de pelerinaj românesc”. Au fost invitaţi toţi românii, de pe întreg spaţiul Banatului sârbesc, de a veni la eveniment. Pentru cei din localităţile mai îndepărtate, găsite în zona Panciovei şi a Becicherecului Mare, s-a stabilit întâlnirea în localitatea Sân-Mihai (parohia Preotului Cârdu), pe 13 septembrie, de unde se va porni „după cruce” înspre Srediştea Mică. A fost stabilit itinerarul, respectiv localităţile prin care va trece coloana de pelerini, la care au fost rugaţi să participe şi membrii „Oastei Domnului” din localităţile în care a existat această mişcare din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
Nu a lipsit nici relatarea amănunţită de la acest eveniment, alcătuită de acelaşi Lazăr Cârdu şi publicată ca foileton în ,,Nădejdea”. După planul deja stabilit, coloana, alcătuită din pelerini din Sân-Mihai, Uzdin, Nicolinţ etc., a pornit din Sân-Mihai, condusă de preoţii din cele trei localităţi amintite (Lazăr Cârdu, Traian Bojin şi Teodor Ciobanu). Mulţimea a mers pe jos, în afară de cei bolnavi, pentru care au fost asigurate trăsuri. În localitatea Sân-Ianăş (azi Bariţe), locuită de români, au întâlnit o coloană de pelerini maghiari, probabil din localitatea învecinată Armeaz (azi Jermenovci) care mergeau spre Vârşeţ.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 23 septembrie
