Educatoarea este persoana care joacă un rol important în viața fiecărui copil. Atunci când copilul se separă pentru prima dată de părinți și de casă, educatoarea este cea care-l întâmpină cu dragoste, răbdare, alinare și cu o serie de cunoștințe pe care așteaptă să i le transmită. Ultimele douăzeci și patru de generații de români din Satu Nou au întâlnit-o pe această cale pe Lavinica Beca. În articolul de față, dânsa ne dezvăluie cum este să îndeplinești această profesie responsabilă și incomparabilă.
Lavinica ne povestește că nu a ales inițial profesia de educatoare. La început, s-a specializat ca învățătoare. După absolvirea Academiei Pedagogice din Vârșeț, Lavinica a predat timp de doi ani la Școala Elementară „Žarko Zrenjanin” din Satu Nou pe post de învățătoare. Ne mărturisește că, la un moment dat, educatoarea care în perioada respectivă preda în limba română la grădinița din cadrul școlii din Satu Nou, Voichița Popovici Rađenović, a plecat în America, iar ea a început să o înlocuiască.
Se poate spune că tocmai destinul a aranjat lucrurile în felul acesta, fiindcă Lavinica a îndrăgit profesia de educatoare cu această ocazie. Văzând că îi place să lucreze cu preșcolarii, Lavinica a luat decizia de a înscrie Școala Superioară de Educatori din Vârșeț. A urmat o perioadă în care s-a și perfecționat pentru postul de educatoare, dar a și lucrat în paralel. Efortul depus a meritat, deoarece, începând din anul 1999, Lavinica întâmpină în fiecare septembrie o nouă generație de copii români din Satu Nou.
Cu mult drag și dedicație, până în momentul de față, Lavinica a îndeplinit rolul de a doua mamă pentru douăzeci și patru de generații de români din localitate. Întrebată dacă îi ține minte pe toți cei care i-au trecut pragul clasei de grădiniță, ea răspunde că, din păcate, nu își poate aminti de toți, însă foștii ei elevi nu au uitat-o.
Sanela CRĂINEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 44 din 4 noiembrie
