Viorel Danciu este pensionar de mai mulți ani. Este mulțumit de faptul că a ajuns la pensie. Are o viață împlinită și se simte bine alături de cei dragi.
Despre viața sa ne-a mărturisit următoarele: ,,M-am născut la Nicolinț, într-o familie de țărani.
Am absolvit şcoala cu opt ani în satul natal și apoi am urmat Școala de Meșteșugari la Biserica Albă. După trei ani petrecuți la Biserica Albă, m-am angajat ca vânzător la magazinul alimentar din Nicolinț. După aceea, mi-am găsit post de muncă la cooperativa agricolă din sat, iar ulterior am devenit șofer la
Întreprinderea de Transport Public ,.Stup” din Vârșeț, o profesie care pe atunci a fost foarte solicitată. În acea întreprindere m-am reţinut până la pensionare.
Am schimbat mai multe posturi de muncă, dar cred că meseria de şofer a fost cea mai potrivită pentru mine. Aceasta a fost o muncă responsabilă. Era nevoie de multă perseverență. Am avut o colaborare bună cu colegii mei, pentru că șoferii trebuie să fie solidari. Ne ajutam unii pe alţii. Ajută pe oamenii din jurul tău și vei fi ajutat la nevoie – cred că în aceasta constă esenţa muncii. E principiul după care mă ghidez și acum, când sunt pensionar.
În timpul liber muncesc cu soția mea Eleonora în grădina din jurul casei părintești. Cultivăm legume, zarzavaturi şi viță-de-vie. Avem și o plantație de pomi fructiferi. În funcţie de posibilităţi, îl ajut şi pe fiul meu, care îmi este mereu alături.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 44 din 4 noiembrie
