Împletirea din nuiele este un meșteșug străvechi, practicat de mii de ani în multe culturi. Această meserie s-a transmis din generație în generație, atâta timp cât a existat interes din partea tinerilor de la țară. În gospodăriile mai înstărite, era adesea un bătrân care se ocupa cu împletirea coșurilor, ulterior vândute gospodinelor. În trecut, la piață se mergea cu coșuri împletite din nuiele, folosite ca sacoșe pentru a pune produsele cumpărate. Vânzătorii își expuneau la piață produsele de panificație, legumele și fructele. În zilele noastre, coșurile împletite sunt întâlnite mai rar, doar ca exponate de muzeu sau în unele gospodării la țară, unde sunt folosite adesea de gospodine ca ghivece pentru florile decorative.
Bunicul meu susține că meseria de împletire a coșurilor nu ar trebui uitată de generațiile tinere de la sat, care nu par să manifeste un interes deosebit pentru acest meșteșug. Împletirea coșurilor din nuiele este un meșteșug captivant, accesibil acelor persoane care au o inclinație către acest tip de artă. Din nuielele de răchită se pot crea obiecte frumoase și accesibile ca preț. În satul Nicolinț, existau meșteșugari pricepuți la împletitul nuielelor. Pe măsură ce anii au trecut, acești meșteșugari s-au pierdut, iar dintre săteni nimeni nu a manifestat interes pentru a prelua și a continua această pasiune.
Despre acest meșteșug tradițional practicat la Nicolinț mi-a povestit bunicul meu, Iosif, care s-a ocupat și el cu împletirea coșurilor până în urmă cu câțiva ani. El ne-a mărturisit că, la Nicolinț, s-au împletit coșuri pentru păstrarea pâinii, pentru uscatul pastelor făinoase (cum ar fi cornurile și cozonacii) și a nucilor în coajă. În sat se practica și îmbrăcarea sticlelor cu rachiu în nuiele. Împletitul nuielelor era un meșteșug interesant, și este păcat că această artă a împletitului s-a pierdut odată cu trecerea timpului. Bunicul mi-a spus că această meserie nu trebuie uitată, ci transmisă din generație în generație, povestindu-mi cu lux de amănunte cum a învățat să împletească din nuiele. Tăierea nuielelor se făcea, în funcție de sezon, de obicei primăvara, când acestea creșteau în zone umede. Majoritatea nicolincenilor procurau nuiele și răchită de la podgoriile cu viță-de-vie din apropierea satului.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 48 din 2 decembrie
