Nu mai este mult până la sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos și, după două mii de ani, noi ortodocșii sărbătorim pe Cel întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om, în ieslea peșterii din Betleem, pentru că Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel și sub nici o formă cu orice altă sărbătoare.
Sunt unii însă, care au găsit tot felul de răspunsuri bazate pe mitologie și nu pe credință. Evident că asemenea ,,cunoscători” susțin că de Crăciun noi sărbătorim pe un moș numit Crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau America și care este cunoscut sub numele Sent Nicolas, father Christmas sau drept Santa Claus.
Cercetătorii de la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța, spun că cel mai vechi strămoș al lui „moș crăciun” francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens! Nu vi se pare cunoscută imaginea?
Clement Clarke Moore, un cunoscător al limbilor străvechi, s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de legendele Crăciunului. Încă ne mai amintim de el din cauza unei poezii pe care a scris-o pentru a aduce bucurie copiilor lui, de Crăciun, pe la începutul anilor 1820. El a constatat că există multe mituri despre Crăciun, cum ar fi ideea coborârii moșului pe coșul casei, până la cei cărora le aduce daruri. De altfel, potrivit tradiției populare, tot pe acolo intră și spiridușii care cândva îl însoțeau pe moș, precum și piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sau sania zburătoare trasă de opt reni zburători. Vedeți deci că fantezia e mare!
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 50 din 16 decembrie
