Nicolai Roman (1900-1977) este unul dintre cei mai importanţi publicişti români din Banatul iugoslav în perioada interbelică. Născut la Râtişor, lângă Vârşeţ, devine redactor al săptămânalului ,,Nădejdea”, continuându-şi mai apoi studiile de teologie la Caransebeş, pe care le absolvă în anul 1934.
Devine capelan la Alibunar, mai târziu şi paroh, deţinând, în anul 1939, şi funcţia de redactor al revistei ,,Biruinţa” din Vârşeţ, publicaţie rivală a ,,Nădejdei”, cu care Roman a ajuns în conflict în anii precedenţi. Publică volumul de versuri ,,Psalmii sufletului” la Lugoj, în anul 1920, colaborând în acelaşi timp, în anii interbelici, la o serie de publicaţii din România, printre care şi la ,,Foaia Diecezană” din Caransebeş. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial participă ca preot militar în armata română, fapt care îl pune pe lista persoanelor prigonite de autortăţile iugoslave comuniste după război. În 1947, trece în România, unde funcţionează ca preot în câteva localităţi din zona Făgetului, iar ultimii ani ai vieţii şi-i petrece în condiţii deosebit de modeste la Făget, unde se şi stinge din viaţă în 1977.
Aurel Uroș Doloveanu (1910-1984), originar din Doloave, lângă Panciova, a funcționat în perioada interbelică ca preot la Dobrița și Maramorac, mai târziu la Doloave și Cuvin, de unde a deținut o perioadă de timp și funcția de protopop al Panciovei, pentru ca în anul 1971 să fie ales de vicar al Vicariatului Ortodox Român din Banatul iugoslav. Având o pregătire dogmatică și teologică deosebită, un talent literar de apreciat și o energie deosebită în administrarea parohiilor sale, a protopopiatului și, în sfârșit, a vicariatului pe care îl conducea, Aurel Uroș rămâne una dintre cele mai importante personalități din istoria confesională a românilor din Banatul sârbesc.
Dr. Mircea Măran, istoric
Articolul integral îl puteți citi în numărul 50 din 16 decembrie
