În timp ce pătrund în lumea cuvintelor şi aduc la viață fiecare frază, simt cum se deschid uși către colțuri ale sufletului meu. Amintirile încep să mă copleșească, iar flacăra Crăciunului de odinioară se aprinde din nou, luminând cu căldură amintiri ale serilor petrecute alături de bunici.
Așa cum spune înțelepciunea populară – ,,Câte bordeie, atâtea obiceie“ – îmi îndrept atenția către misterioasele obiceiuri din pitorescul peisaj al munților Bucovinei. În această regiune, încărcată de tradiții și istorie, fiecare sat păstrează cu sfințenie ritualuri care fascinează și îndeamnă la contemplare. În umbra crestei munților, obiceiurile de Crăciun devin adevărate poveşti transmise din generație în generație. Luminițele aprinse pe străzi strălucesc ca niște stele călăuzitoare, iar colindele răsună în văi, aducând în sufletele oamenilor bucuria sărbătorilor. Sub această aparentă familiaritate, se ascund însă tradiții ce au rezistat timpului și au căpătat înfățișări unice în fiecare colț de sat.
În aceste meleaguri, se desfășoară ritualuri străvechi, în care colindătorii merg din casă în casă, aducând binecuvântarea Crăciunului și vestea Nașterii Domnului. Obiceiuri precum plugul și sorcova aduc o atmosferă de bucurie și comuniune în casele înveșmântate în straie tradiționale. În liniștea munților Bucovinei, satele păstrează secretele unor tradiții culcate în mituri și legende, iar Crăciunul devine un prilej de a intra în contact cu spiritualitatea autentică a locurilor. Astfel, în timp ce mă gândesc la aceste obiceiuri misterioase, simt că poveștile strămoșilor continuă să trăiască și să inspire, aducând lumina și căldura Crăciunului în inimile celor care păstrează vie flacăra tradițiilor.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 51 din 23-30 decembrie
