Pentru a explica discrepanța dintre sentimentul apartenenței etnice și naționale în rândul românilor, la începutul acestei părți a lucrării considerăm instructiv să ne ocupăm de definiția apartenenței etnice.
În acest scop, vom enunța definiția generală a acestui tip de categorie cultural-psihologică, dată de Organizația Națiunile Unite. Conform acestei concepții, etnia este definită printr-o înțelegere comună a istoriei, originea teritorială, anumite caracteristici culturale, cum ar fi limba, religia, obiceiurile și stilul de viață al unei anumite etnii (ONU [ONU], 2006). În contextul definiției menționate mai sus, ne vom ocupa de cele mai importante atribute etnolingvistice și etnoculturale prin care românii din zona Serbiei Carpatice se auto-reflectează ca o comunitate.
Din setul sinergic de trăsături etnice care conceptualizează națiunea ca o comunitate specială, etnonimul trebuie tratat în primul rând, ca element esențial al autoidentificării sale. Este o practică binecunoscută că populația românofonă din zona Serbiei Carpatice se autoidentifică cu etnonimul intern/extern Rumân/Vlah. Exonimul vlah, ca nume pentru românii din această zonă, face parte din discursul și terminologia de zi cu zi. Despre originea etnonimului vlah și legătura lui sinonimă cu denumirea română și contextul utilizării lui, lingvistul Savić scrie următoarele: „Să nu uităm – ceea ce se știe în general – că cuvântul vlah, vlașca provine de la numele tribului celtic Volkae care locuia în vecinătatea germanilor și pe care germanii i-au numit Walach, transferând acel nume tuturor străinilor, în primul rând românilor, pentru ca ea – dacă nu ținem cont de folosirea sa largă și în alte țări – păstrată în primul rând ca denumire pentru români, în cronicile rusești, ca voloh, printre unguri ca olah, printre turci ca iflak, printre mongolii ca ulag, printre noi ca vlah etc.
Denumirea tradițională pentru România la poporul nostru este Vlaška sau Karavlaška pentru ceea ce românii numesc Țara Românească, adică Țara Rumânească, pentru ceea ce este în vecinii noștri Oltenia[…]” (Savić 1988:163). Etnonimul vlah reprezintă numele umbrelă pentru numeroase grupuri etnice ale populației romanizate din Balcani, unde se remarcă rudenia etnică și lingvistică cu românii. Aici vorbim de populația istroromână sau rumeră, apoi de vlahi megleniți și de populația aromână, care este concentrată în mare parte în zona fostei Macedonii istorice, adică în teritoriile din nordul Greciei de astăzi, sudul Albaniei, părțile de sud-vest Macedoniei de Nord și Bulgariei.
Dr. Dragan M. Stojanjelovic
Articolul îl puteți citi în numărul 11 din 16 martie
