Pe data de 7 aprilie, a avut loc slujba Sfântului Maslu, care, după cum spune Părintele Calist Magyar, este o taină a vindecării sufletești și trupești. Această taină este încununată cu șapte texte evanghelice, care vorbesc despre un progres al omului. La slujbă au luat parte șapte preoți, printre care și Părintele Vicar Emanuel Tăpălagă și Părintele Daniel Hlodec din Arhiepiscopia Timișoarei.
La finalul celor șapte Evanghelii, Părintele Daniel Hlodec din Arhiepiscopia Timișoarei a ținut o predică, în care ne explixă ce înseamnă două din cele șapte Evanghelii care s-au citit la slujba Sfântului Maslu:
,,Timpul nu ne permite să trecem prin cele șapte Evanghelii, dar m-aș opri la primele două: Prima Evanghelie, a Samarineanului, un tânăr bine intenționat, curat la suflet, care voia să se desăvârșească și îl întreabă pe Mântuitorul, ce trebuie să facă, să fie desăvârșit? După ce Mântuitorul îi spune să stăpânească poruncile, acesta îi răspunde că face lucrul acesta din tinerețea lui. Mântuitorul îi spune, iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți.
Vedeți, termenul acesta de aproapele, la nedumerit pe tânărul acela. Așa cum să știți, de multe ori ne nedumerește și pe noi. Pentru că, în Vechiul Testament, termenul avea oarecum o definiție clară, aproapele era cel de lângă tine, rudele tale și întreg neamul tău, acolo se oprea definiția aproapelui. Însă, acest tânăr, simțea cumva că ceva lipsește din definiția aceasta și îl întreabă pe Mântuitorul: Cine este aproapele meu? Și începe, poate, cel mai frumos dialog și cea mai frumoasă pildă a Noului Testament, aceea a Samarineanului milostiv. Concluzia este că, aproapele nostru este orice om aflat în suferință și nu numai. Aproapele nostru este omul aflat în suferință, chiar dacă acel om se găsește în dușmănie cu noi.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 15 din 13 aprilie
