De la bătrânii noștri învățăm ce înseamnă pacea, speranța și credința, de la bătrânii noștri învățăm să păstrăm tradiții și obiceiuri. Vopsirea ouălor de Paști este un adevărat ritual, care își are originea în cele mai îndepărtate timpuri.
În mod tradițional, ouăle se vopsesc în roșu, această culoare, plină de semnificație, reprezintă sângele lui Iisus Hristos. Pentru moşii şi strămoşii noştri, obiceiurile de sărbătoarea pascală, însemna un întreg proces ritual, începând de la curățenia generală până în ziua în care se vopseau ouăle, și apoi ziua mult așteptată, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Oaspetele nostru din această săptămână este doamna Maria Miloș, dânsa ne povestește, cu lux de amănunte, toate obiceiurile de care tânăra generaţie s-a desprins şi le-a uitat. Maria s-a născut pe data de 8 aprilie în anul 1942 la Alibunar, de la ea aflăm că, pe vremuri oamenii trăiau cu nădejdea Învierii în toată această perioadă, şi respectau cu sfinţenie toate tradiţiile şi obiceiurile. „În Sâmbăta Mare se vopseau ouăle, acestea se vopseau în coji de ceapă sau cu vopsea de lână, ori o iarbă specifică numită ireu. După vopsitul ouălor, spre seară s-a mers la Înviere, și s-a stat până spre zorii zilei de Duminica, atunci când ajungeau acasă membrii familiei ciocneau ouăle, după care urma masa de prânz, iar după prânz se pregăteau de joc și voie bună.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 1-8 mai 2021
