În ultima perioadă, din cauza pandemiei de coronavirus, ne-am mutat existența, în cea mai mare parte, pe internet. Așadar, vă invităm la o călătorie virtuală într-un loc plin de mister, aflat chiar la capătul Pământului – Insula Paștelui, Rapa Nui sau Isla de Pascua, faimoasă pentru cele 887 de statui monumentale, cunoscute sub denumirea de moai.
Insula izolată, misterul pe care îl poartă în sine și statuile moai sunt suficiente motive să devenim curioși și să pornim în această calătorie, deocamdată virtuală, iar când condițiile vor fi prielnice poate că vom face și un voiaj real.
Se spune că misterul începe acolo unde se termină cuvintele și zona de confort. Când privim imaginile acestui loc, rămânem fără cuvinte, iar peisajele ne inundă sufletul.
Cele 887 de statui moai le-au creat primii locuitori ai insulei. Insula Paștelui este considerată de către U.N.E.S.C.O. patrimoniu universal, cea mai mare parte a insulei fiind declarată Parc Național (Parcul Național Rapa Nui).
Cea mai izolată insulă locuită de om…
Insula Paștelui este cea mai îndepărtată insulă locuită, situată aproape în centrul Pacificului de Sud și reprezintă punctul extrem de sud-est al triunghiului polinezian. Celelalte două puncte ale acestui triunghi se află la nord de Hawaii și în sud-vestul Noii Zeelande. Insula Paștelui aparține statului Chile.
Conform datelor oficiale, numele de Insula Paștelui a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul vizitator european, cel care a descoperit insula în duminica Paștelui din 1722, în timp ce căuta o altă insulă – Insula lui Davis. A denumit porțiunea de apă înconjurată de uscat pe care descoperit-o Paasch-Eyland (Insula Paștelui în olandeză).
Insula Paștelui are o lungime de 24,6 kilometri și o lățime maximă de 12,3 kilometri, iar forma sa este asemănătoare unui triunghi. Suprafața insulei este de 163,6 km² și are o altitudine maximă de 507 metri. În interiorul insulei se găsesc trei Rano (lacuri vulcanice cu apă dulce): Rano Kau în extremitatea sud-vestică, Rano Raraku în est și Rano Aroi în vecinătatea vârfului Terevaka (507,41 metri). Totuși, aici nu există niciun curs de apă permanent.
Capetele din Insula Paștelui sunt, de fapt, reprezentări complete de torsuri sau de figuri îngenuncheate și cu mâinile petrecute peste abdomen. Unele statui moai au fost îngropate până la gât în decursul timpului din pricina alunecărilor de teren.
Aproape toate statuile moai (95%) au fost sculptate în roci din cenușă vulcanică solidificată sau în tuf provenit dintr-un singur loc din craterul vulcanului Rano Raraku, acum stins. Fiecare statuie reprezenta liderul decedat al unui neam sau o familie extinsă.
Imposibilitatea de a înţelege cum o populaţie aparent primitivă a reuşit să realizeze nişte sculpturi gigantice a făcut ca misterul Insulei Paştelului să ajungă celebru în lumea întreagă.
Istoria insulei, zbuciumată și controversată
Înainte de a realiza acest reportaj m-am documentat și am citit un număr mare de studii despre Insula Paștelui. Am observat că foarte mulți cercetători își pun aceleași întebări: Cine a făcut statuile? Cum au procesat lava de piatră și cum au sculptat-o în timp ce făceau statuile? Ce reprezintă aceste statui? Cel mai ciudat lucru este că nimeni nu putea să explice cum au fost transportate statuile de la locul în care s-a sculptat piatra până la destinație.
Există mai multe ipoteze în acest sens. Cea mai convingătoare este ipoteza potrivit căreia statuile au fost transferate pe copaci care se rostogoleau. De unde atâția copaci pe o insulă care este în întregime de origine vulcanică, acoperită doar cu iarbă și mușchi? Au fost tăiate toate pădurile posibile de pe insulă în acel moment pentru a transfera statuile? Arheologia experimentală a demonstrat că unele statui ar fi putut fi așezate pe niște structuri de lemn în formna literei „Y” numite miro mangua erua, iar apoi ar fi putut fi târâte către locurile lor. Tradițiile pascuane se referă, în sens metaforic, la o putere spirituală denumită mana cu ajutorul căreia statuile putea fi făcute să „meargă” spre locuri dinainte alese. Totuși, de ce există atâtea statui neterminate?
Conform lui Diamond, tradițiile orale ale pascuanilor de astăzi par obsedate de canibalism, ceea ce în opinia sa sugerează un motiv major care a dus la prăbușirea rapidă a civilizației din insulă. Această constatare a fost pusă însă la îndoială. Cercetările etnografice recente au demonstrat că urmele practicării canibalismului sunt extrem de rare (cel puțin ca fenomen larg răspândit) în întreaga insulă, indiferent de epoca istorică (Flenley și Bahn, 2003). Astfel nu pare deloc surprinzător faptul că în 1914, cu ocazia primei expediții științifice din insulă, indigenii au respins categoric teoriile care afirmau că locuitorii sau strămoșii lor au practicat vreodată canibalismul (Routledge, 1919).
Mi-am adunat repede gândurile și am decis să renunț la îndoieli. De ce ne-am obosi cu întrebări la care nu putem găsi răspuns? Mai bine ne bucurăm de frumusețea acestui loc care ne taie respirația și lăsăm fiorul Sfintelor Paști să ne inunde sufletul.
Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 1-8 mai 2021
