Panelul Modele feminine I
Cristina 12 – Fetița care se joacă „de-a adulții”
Fenomenul migrației părinților în scopul declarat de a scăpa de sărăcie, aplicând pe piața externă a muncii, devine un mod normal de viață pentru multe familii din România și din Moldova. Impactul asupra copiilor rămași acasă este major și, de cele mai multe ori, dramatic. Cristina, o copilă de numai 12 ani este parte a fenomenului menționat, fiind o expresie a configurării precoce a sufletului feminin manifestat într-un context familial, afectat de absența căldurii materne. Astfel, în căutarea unor soluții posibile la propriile probleme, sunt conturate coordonatele care definesc tipare comportamentale definind: copila – mamă, copila – gospodină, copila – soră mai mare, copila – medic, copila – psiholog, copila – confident.
Este pusă în lumină o capacitate extraordinară a copilului de a depăși dificultățile vieții printr-un mimesis comportamental, vizând modelul matern în romanul Lilianei Corobca, „Kinderland”.
Dr. Adriana Foltuţ,
moderator
Evreică născută la Cluj, în anul 1929, Edith Balas avea doar 14 ani când a fost deportată în lagărul morţii de la Auschwitz, dar a supravieţuit holocaustului. Azi trăieşte în Statele Unite, unde a devenit istoric de artă şi profesor universitar la Carnegie Mellon Pittsburgh. A început să studieze arta lui Constantin Brâncuşi la sfârşitul anilor 1960, scriindu-şi teza de doctorat la Universitatea din Pittsburgh. Viaţa a pus-o în repetate rânduri la grele încercări: după ororile lagărelor fasciste, Edith Balas a luptat şi a învins de patru ori cancerul mamar. Povestea vieţii acestei femei, în vârstă de peste 90 de ani, este una plină de speranţă şi triumf. „Pasăre în zbor, spune ea, titlul memoriilor mele, a fost inspirat de faimoasa sculptură a lui Brâncuşi, pe care eu o consider emblematică pentru viaţa mea.”
Drd. Eva Iova-Şimon
Krisztina Tóth este o cunoscută scriitoare de poezie şi proză, traducătoare şi artist plastic, născută în 1967, la Budapesta. În februarie, 2021, reprezentantul unui blog literar din Ungaria i-a pus o întrebare referitoare la romanele despre care scriitoarea consideră că ar trebui eliminate din lista cu lecturi obligatorii, pentru elevii şcolilor din Ungaria. Răspunsul sincer al scriitoarei a provocat un scandal neaşteptat de mare, deşi aceasta a emis o judecată de valoare în propriul său nume, fără să repezinte vreun for sau vreo organizaţie. Totuşi, după apariţia articolului pe blogul respectiv, săptămâni la rând, mii şi mii de maghiari au luat poziţie, într-o isterie generală, în legătură cu afirmaţiile scriitoarei. Krisztina Tóth a fost hărţuită, a primit ameninţări pe internet, a fost nevoită să îşi înscrie copilul la altă şcoală. Asociaţii literare, edituri, reviste de literatură, din Ungaria şi din străinătate, au susţinut-o și au acționat pentru dreptul scriitoarei de a-şi exprima în mod liber opinia. Opera literară pe care Krisztina Tóth nu o consideră o alegere potrivită pentru lecturile obligatorii, în şcolile generale din Ungaria, este romanul „Omul de aur”, al scriitorului Mór Jókai, apărut în anul 1872 (tradus în română şi reeditat de mai multe ori, începând cu 1959). În lucrarea de faţă, intenţionez să demontez motivele inadmisibile care au dus la escaladarea acestui scandal literar.
Dr. Emőke Mihály
Panelul Femei sub dictaturi I
Doi ani de „carantină”
la Snagov
În curtea grădiniţei din localitatea Snagov-Sat, se află un monument cu inscripţii în română şi în maghiară. A fost ridicat în memoria perioadei în care Imre Nagy şi alţi exilaţi unguri au avut domiciliu obligatoriu într-una din vilele Partidului Comunist Român, de pe malul lacului Snagov. Imre Nagy (6 iunie 1896, Kaposvár – 16 iunie 1958, Budapesta) a fost un politician comunist, prim-ministru al Ungariei, între 1953-1954 și în octombrie 1956. Coordonează mişcarea revoluţionară antibolşevică de la Budapesta, având idei reformatoare. La 11 noiembrie 1956 este răpit şi deportat în România, la Snagov, unde va fi reţinut până în aprilie 1957. Aici scrie un jurnal, „Însemnări de la Snagov”. Este retrimis la Budapesta, unde este judecat şi condamnat la moarte prin spânzurare. Este reabilitat în 1989. Mai puţin cunoscut este faptul că soţiile şi copiii revoluţionarilor unguri deportaţi la Snagov, au rămas în România şi după ce bărbaţii au fost repatriaţi, timp de doi ani. Acest grup, alcătuit din femei şi copii carantinaţi la Snagov, apoi la Piteşti şi la Călimăneşti, a devenit după 1990, subiectul unor lucrări care pun în valoare povestirile de viaţă despre acea perioadă.
Dr. Mihaela Bucin, MODERATOR
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 21 din 29 mai 2021
