Iubim Belgradul în toate anotimpurile, dar mai ales acum, când ne lipsește atât de mult.
Eu am mai scris despre capitala Serbiei, care rămâne pentru cărășeni destinația preferată, mă opresc însă asupra obiectivelor turistice emblematice, unice în lume prin mărimea lor, cetatea Kalemegdan și cea mai mare catedrală ortodoxă din lume. Desigur că știți că scriu despre Catedrala Sfântul Sava, la care mă opresc ca prim obiectiv vizitat.
Acum vă relatez despre oamenii care răspund invitației mele de a petrece o zi la vecinii ospitalieri si politicoși. Poate că și din curiozitate și din respect, ne oprim să vizităm locul de veci al lui Iosip Broz Tito, care a făcut din Iugoslavia una din cele mai puternice state ale lumii. Originară dintr-o localitate de lângă granița cu Serbia, am cunoscut epoca lui de glorie si de bogăție a țării. Casa Florilor rămâne pentru noi, vecinii voștri, un loc emblematic. La sediul Ligii pensionarilor, unde fac voluntariat de câțiva ani, am făcut repede înscrierile pentru excursia la Belgrad; obligată să suplimentez de fiecare dată mijloacele de transport, am fost nevoită să fac și să ghidez grupul. Plecarea este de obicei din cartierul meu, de lângă cinema Dacia din Reșița, după care le-am luat pe prietenele noastre de la Oravița, ne-am continuat, ca de obicei, traseul spre Vama Naidăș și de acolo, imediat ne-am oprit la magazinul Simonei, reșițeanca noastră. Se bucură de fiecare dată când intrăm la ea în magazin. O dată am ajuns noaptea, după ora 22, atunci am intrat în Serbia, pe la Porțile de fier cu intenția de a trece Dunărea, la Ram, cu bacul. Da` de unde! Era la jumătatea lui martie, vântul bătea cu putere, valurile înalte, așa că am ocolit pe la Smederevo.
O excursie fără să mâncăm pește de la Stara Palanka nu se poate … La căldură, mâncare bună, ciorba picantă, pește crocant, crempită, bere sănătoasă, pleșcavița de pește … greu ne-am dat plecați … Dar colegele mele voiau și cumpărături la Călugăra. Noapte, ora 22, ploaie, dl Sorin a sunat-o pe Simona care a venit de la Biserica Albă, prin ploaie pentru reșițenii ei.
După Călugăra ne-am oprit în piața din Biserica Albă. Deja a devenit un obicei să îmi cumpăr burec fierbinte, delicios, numai brânză proaspătă cu unt și coca crocantă. Iarna, cu o săptămână înainte de Crăciunul nostru, a fost vreme gri, cu ploaie ușoară … ne-am oprit la Catedrala Sfântul Sava, un simbol al poporului sârb. El a fost fondatorul Bisericii Ortodoxe Sârbe și una din figurile marcante ale perioadei medievale.
Ne uimește catedrala prin mărimea ei. În partea superioară s-a lucrat de fiecare dată, noi am vizitat partea de la subsol care este imensă, impresionantă, are 1800 metri pătrați. De departe vezi catedrala, și mai ales îi simți sufletul prin cele 49 de clopote. Sute de poze am făcut în interior și pe esplanada cu artezienele. Am luat-o în suflet acasă. Îmi e dor să o revăd! Emblematică pentru capitala Serbiei, catedrala a fost construită pe podișul Vracar, locul unde se presupune că rămășițele Sfântului Sava au fost arse în 1595 de temutul Sinan Pasa, marele vizir al Imperiului Otoman. În ziua vizitei am avut un autocar și un microbuz la Belgrad. Cei din autocar au făcut traseul invers. Eu am avut deosebita plăcere să rămân în microbuzul cu un grup de cadre didactice de la Universitate și din școlile județului, cu care am continuat spre Cetatea Kalemegdan. Ne fascinează cetatea, dar nu numai prin mărimea ei, ne place locul unde este situată, acolo unde Dunărea primește cel mai important afluent, nu ne-am săturăt să admirăm râul Sava la vărsarea lui în Dunăre și nu am dorit să plecăm fără amintiri.
Maria Radu NOVAK
Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 5 iunie 2021
