Întorcându-mă în anii copilăriei îmi aduc aminte cum alergam pe toloacă după pădurețele de prin merii din livadă. Urcam pe capchița de fân să par mai înaltă și, ca într-o vrajă fără leac, cădeam pradă bunătăților de pe masa pregatită de bunica. Mămăliga de barabule și hribii proaspăt culeși din pădurile de brazi, gătiți împreună cu gălbiori și usturoi din grădina din spatele casei, era masa noastră perfectă. Alergam pe dealurile din zona Putnei și prin împrejurimi culegând fragi, afine, zmeură sau în grădina casei culegând coacăze. Eram de nelipsit la evenimentele care aveau loc în sat, iar în preajma sărbătorilor participam la toate ritualurile familiale. Așa am ajuns să iubesc acest colț de Rai. Vouă, cititorilor vă spun că oamenii Bucovinei nu țin cont de etnie, știu să fie gazde, dar și musafiri, astfel încât conviețuirea într-un tărâm atât de binecuvântat să fie în avantajul tuturor. În acest reportaj, cei pasionați de isoria misterioasă a huțulilor, pot descoperii o altă faţă a lor dar și ce se află în spatele obiceiurilor și ale tradițiilor huțule.
Nunta și botezul la huțuli
Huțulii, chiar și în vremurile noastre poartă îmbrăcăminte națională și aderă fermă tradițiilor vechi, la nunți și la botezuri, oamenii, în general cei în vârstă, se îmbracă tradițional. Nunțile au loc primăvara, vara și toamna, foarte rar iarna. Nu există un timp stabilit pentru nunți, dar acestea sunt de obicei ținute înainte de Postul Mare. Este ferm interzisă organizarea oricărei veselii în zilele oricărui post de peste an. În ziua nunții nu lipsește prosopul cusut tradițonal și trei perinuțe. Cea mai cunoscuta tradiție de nuntă, care nu lipsește niciodată este iertăciunea tinerilor. Acesta este un moment de o încărcătură emoțională puternică. În acest timp, mirii stau așezați pe câte trei perne, îngenunchiați în fața părinților, cărora le cere iertăciune, iar unul dintre invitații de la nuntă recita iertăciunea.
Odată recitată iertăciunea, tinerii se ridică și sărută mâinile părinților. În aceste momente se cântă muzică de jale, iar mireasa aruncă în alai pâine și sare, pentru ca drumul alături de alesul inimii să îi fie liniștit, dar și căsătoria să fie lungă și puternică. Din seria obiceiurilor nu lipsește nici îmbroboditul miresei, adică mireasa spre dimineață își dă jos voalul de pe cap și își pune batic, ceea ce marchează schimbarea prin care trece fata, ce devine acum femeie. La nunțile și botezurile huțule, perechile de nași sunt numeroase, începând de la două sau trei perechi de nași. Cu cât era mai mare nunta, cu atât mai mult creștea numărul nașilor, care putea depăși cifra de 20 de cupluri.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 3 iulie 2021
