Pe Aneta Gaşpăr din Vârşeţ am putea să o prezentăm ca muziciană şi nu am greşi. Totuşi, am invitat-o la o discuţie despre arta vizuală. Dincolo de expoziţiile şi proiectele la care a participat, Aneta este o fire introspectivă, iar arta este modalitatea ei de a observa şi de interpreta propriile stări.
,,Ca şi orice copil, am încercat să capturez fragmente ale imaginației mele. Pe când eram elevă la școala elementară, am frecventat cu plăcere atelierul Ramonei Magda, artistă din Vârşeţ. Împreună cu alți copii, am însuşit cunoștințe, mi-am exersat mâna şi ochii, totul într-o atmosferă mereu interesantă” – îşi aminteşte Aneta. Amintirile ei coboară mai departe în studenţie: ,,În ceea ce privește alegerea domeniului de studiu, cred că decizia mea a fost destul de intuitivă. Dorința mi-a fost să îmi fac studiile la o facultate în domeniul artei și, întâmplător, am decis în ultimele clipe că va fi chiar grafica. Aşadar, studiile de licenţă şi cele masterale le-am absolvit la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universităţii de Vest din Timișoara. Sunt fericită că am ocazia să lucrez într-un domeniu în care pot să îmi aplic cunoștințele dobândite la facultate, ca redactor tehnic la Casa de Presă şi Editură ,,Libertatea”.
Astăzi, Aneta creează în mai multe medii de artă: ,,Fiecare tehnică vine cu propriile farmece și sensibilități, indiferent dacă este vorba de medii tradiționale sau digitale. Ambele îmi permit să mă exprim vizual și, ceea ce este cel mai important pentru mine, să experimentez. În ceea ce privește tehnicile tradiționale, cel mai des creez lucrări folosind tuşul şi peniţa, una din tehnicile preferate ale bunicului meu care m-a influenţat încă din copilărie în ceea ce priveşte arta vizuală”.
Tânăra artistă petrece mult timp contemplând şi cercetând anumite subiecte, cu scopul de a ajunge la un punct de pornire în creaţie. ,,Cu informaţiile la care ajung mă scufund într-o serie de încercări şi de experimente vizuale care mai departe declanşează o mulţime de soluţii posibile. După ce definesc care soluţie se potriveşte în cea mai mare măsură cu fiinţa mea, acord atenţie unei sesiuni de cercetare folosind dicţionarul de simboluri şi, bineînţeles, internetul cu gama sa largă de arhive, de cărţi şi documente în format digital”, povesteşte Aneta.
Acestea sunt etapele actului de creaţie, care îi oferă artistului diferite stări. Ce dispoziţie îi trezeşte Anetei? ,,Actul de creaţie îl înţeleg ca pe o călătorie în descoperirea sinelui. Îmi oferă o ieşire din cotidian, măcar pentru puţin timp, îmi permite să fac un pas, doi spre interiorul microcosmosului personal. Pentru că emoţiile sunt imprevizibile şi câteodată greu de manevrat, trebuie să ne retragem din când în când pentru a gândi. Vorbim cu noi înşine sau îi scriem o scrisoare, fiecare cu modalitatea sa. Pentru mine arta plastică este una din modalităţi. Consider lucrările mele drept un jurnal vizual”, răspunde interlocutoarea noastră.
Procesul de creaţie este mai complex decât am crede: ,,Asemenea taseografiei sau ceea ce numim ghicitul în cafea sau în frunze de ceai, în unele cazuri chiar şi în sedimente de vin şi ceară topită de lumânări, îmi place să experimentez și să extrag imagini din pete abstracte primite aleatoriu. În încercarea de a decoda aceste pete, subconştientul şi conştientul muncesc împreună pentru a crea un sens vizual şi semnificativ. Subconştientul poate fi perceput ca un izvor inepuizabil de intuiţie, creativitate, inspiraţie, de cunoaştere de sine şi claritate spirituală. Este sediul tuturor amintirilor, proceselor inconştiente ale corpului şi, cel mai important, al emoţiilor. Acesta nu se restricţionează la limitele minţii logice sau practice, ci se extinde, metamorfozând realitatea şi creeând conecţii şi percepţii noi. Cel mai des, subconştientul este activat de către mesajele primite din vise şi moştenitele simboluri primordiale, aşa-numite arhetipuri, care ne creează o imagine a tuturor lucrurilor şi sentimentelor sacre şi autentice fiinţei noastre. Când vine vorba despre decodarea petelor pe plan vizual, fac referinţă la un fenomen numit pareidolie. Cu toţii avem tendinţa de a recunoaşte forme semnificative fie în natură şi mai ales în nori sau obiectele şi mediile făurite de om, posibilităţiile fiind limitate doar de imaginaţia noastră. Pareidolia este un fenomen psihologic care rezultă din perceperea şi citirea stimurilor vagi vizuali. Ea este o subdiviziune a apofeniei care se referă la dispoziţia umană de a vedea tipare şi semnificaţii în informaţii aleatorii. Asemenea ideii care stă la baza testului Rorschach care presupune că atunci când un individ este servit cu o imagine ambiguă, fără sens, mintea sa va depune efort la impunerea unui sens fabricat. Aşadar, solicitând individului să spună ceea ce vede în imaginea respectivă, acesta va exterioriza o parte din personalitate, fie povestind despre sine sau despre modul în care încearcă să explice cele percepute. Ceea ce este interesant însă e că autorul testului nu a intenţionat ca aceasta să fie un test al personalităţii, ci instrument de diagnostic pentru schizofrenie. În prezent, criticii sugerează că testul nu are fiabilitate, însă rămâne ca un instrument util în terapie şi reflectare de sine, un catalizator bun de a începe o conversaţie despre lumea internă a persoanei. O altă temă sau sursă de contemplare utilizată în lucrările mele sunt simbolurile. La prima vedere, când ne uităm la un simbol, fie că este și cea mai obișnuită literă (ele fiind departe de a fi obișnuite), putem avea impresia că nu ne „spune” nimic despre noi sau despre lumea în care trăim. Dacă observăm mai atent, cu mintea deschisă, vom putea citi sau crea unele asociații proprii pe un subiect dat. Simbolurile sunt astfel invitații la o conștientizare și înțelegere mai profundă și ea alimentează intuiția omului care este importantă pentru această călătorie în necunoscut. În decursul veacurilor, simbolurile au avut tendința de a pune accentul pe transcendență. Prin realizarea lucrărilor doresc și eu să am parte de transcendență a microcosmosului meu, atât pentru sănătatea mintală, cât și pentru inspirația viitoarelor aventuri de reflectare și creţie” – ne povesteşte Aneta.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 25 iunie 2022
