,,Învaţă pe copil calea ce trebuie să o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate
de la ea”
(Proverbe 22, 6)
E vremea pe care toţi o aşteptăm. Cald, plăcut, cu mai puţine griji. E vacanţă! Copiii se bucură: gata cu trezirea de dimineaţă, gata cu stresul mersului la şcoală, gata cu grijile, până la toamnă – pentru cei ce şi-au făcut griji! E vara şi e vacanţă!
Până aici toate bune, dar mă chinuie o întrebare: Intră şi credinţa în vacanţă?
Mă gândesc în aceste clipe la copiii ce vin la Biserică, la tinerii ce-şi caută liniştea sufletului în liniştea Sfântului Locaş, la elevii sau studenţii ce şi-au făcut un bun obicei: zilnic să treacă prin Biserică. Să treacă şi să se roage pentru sănătate, pentru întărire şi luminare a minţii.
Cât de prezenţi au fost şi la ce să ne aşteptăm în aceste zile de vară? Mântuitorul Iisus Hristos a îndemnat odinioară: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine…!” şi mă gândesc cu durere că această chemare a fost respinsă de generaţiile ce azi sunt mature şi uneori, chiar neînţeleasă de generaţiile mai tinere. Au fost vremi când chemarea lui Hristos se lovea de programul politrucilor şcolii, ce hotărau desfăşurarea oricărei activităţi şcolare – numai să fie duminica de la 10 la 12 – iar părinţii plecau capul şi acceptau de frică sau poate din comoditate.
Nu pot uita minunatele nopţi ale Învierii anilor ‚80, minunate până în momentul în care erau deranjate de discotecile organizate în timpul slujbelor, lângă Biserică, de oameni ce-şi vindeau sufletul ca să-şi păstreze scaunul. Şi aceasta ar fi cea mai simplă scuză şi presupunere, pentru că dacă o făceau mânaţi de ,,conştiinţă”, atunci sunt de plâns!
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 25 din 24 iunie
